În urmă cu câteva zile, elevii claselor a XII-a, de la Liceul Teoretic „Panait Cerna”, au susținut festivitatea de absolvire, care s-a desfășurat în sala mare a Teatrului „Maria Filotti”. Sub coordonarea directorului instituției școlare, a diriginților celor patru clase și în prezența celorlalți profesori, a părinților și rudelor elevilor, au fost evidențiate rezultatele deosebite obținute în cei patru ani de studiu, apoi a fost rostit jurământul absolvenților. Cu emoții firești, câteva eleve au făcut scurte declarații, prin care au încercat să surprindă măcar o parte din tot ce a reprezentat liceul pentru ele, dar și pentru colegii lor:
„Acum pare că timpul s-a oprit pentru o clipă. Stăm la granița dintre copilărie și viața de adult, cu inima plină de amintiri și cu privirea întoarsă spre momentele care au trecut. Anii petrecuți aici au fost, atât pentru mine, cât și pentru mulți dintre noi, nu doar niște ani de liceu, ci unii dintre cei mai frumoși ani ai adolescenței noastre, ce nu se vor mai întoarce. Am crescut, am învățat, am iubit și am înflorit. Am fost niște adolescenți visători, uneori nesiguri, alteori curajoși, câteodată îndrăgostiți sau triști, dar mereu în căutare de răspunsuri. Am avut parte de prietenii sincere dar și de certuri, din care am învățat multe, despre oameni în general… Am râs cu lacrimi și am plâns în tăcere. Profesorii ne-au fost modelatori ai sufletelor și caracterelor noastre, ne-au fost ghizi, ne-au fost prieteni, câteodată i-am considerat rivali în cunoaștere, însă fiecare lecție predată ne-a lăsat o urmă în suflet. Anii aceștia sunt amintiri care vor străluci în inima noastră, atât cele frumoase cât și cele înnorate. Tinerețea ne-a purtat prin toate, cu elanul ei nebun și cu speranțele ei mărețe. Acum, când clasa a XII-a se încheie, simțim cum o poartă mare și necunoscută se deschide. Dincolo de ea ne așteaptă viitorul, pe care ni-l imaginăm a fi promițător. Vom păși spre el cu emoția unui nou început, dar și cu încredere, fiindcă aici, în acești ani, am învățat să fim oameni.” (Maria – clasa a XII-a A)
„Anii de liceu vor rămâne într-un loc special din sufletul meu. În acești patru ani am crescut, am învățat, am râs, dar, câteodată, am și simțit greul. Alături de colegi și de profesori am evoluat, am creat amintiri și chiar am descoperit calități pe care nici nu știam că le am. Pe această cale, doresc să le mulțumesc colegilor pentru amintirile frumoase, iar profesorilor pentru toată implicarea. Un gând special se îndreaptă către doamna profesoară de matematică, căreia îi mulțumesc pentru fiecare sfat, fiecare lecție și fiecare pildă oferită cu răbdare și dăruire. Nu în ultimul rând, îi mulțumesc și doamnei diriginte pentru sprijinul oferit de-a lungul acestor patru ani.” (Ioana – clasa a XII-a A)
„Să vorbești despre finalul liceului e ca și cum ai încerca să descrii ultima pagină dintr-o carte pe care n-ai fi vrut să o termini niciodată…. Au fost patru ani în care ne-am format nu doar ca elevi, ci ca oameni. Am râs, am greșit, am învățat — și am crescut, în felul nostru unic. Însă, este impresionant cum, din copii ce acum patru ani au intrat pe ușa liceului cu o nostalgie și o minte juvenilă, am devenit treptat elevi responsabili, calculați. Clasa a XII-a C n-a fost niciodată una care să treacă neobservată. Am avut mereu acel ceva: o combinație de energie, umor și spirit de echipă care ne-a făcut să fim mai mult decât colegi. Am fost o familie. Mai zgomotoasă, e drept, dar cu suflet. Au fost momente care vor rămâne cu noi pentru totdeauna, șotii copilărești care fac farmecul vieții de licean. Ca atunci când am pus la cale o evadare genială de la oră… numai că un impediment neașteptat a apărut în fața noastră: doamna dirigintă. Uimită și dumneaei, conștienți și noi ca ne-a luat ,,radarul,” , nu mai aveam nimic de făcut decât să ne așteptăm ,,amenda.” Sau iarna, când transformam curtea liceului într-un câmp de bătălie cu bulgări. Ce e drept nici nu știai unde sa te ascunzi. Cei fricoși primeau tratament diferențial: erau luați pe sus și aruncați în ,,muntele” de zăpadă. Holurile liceului? Pentru unii, spațiu de trecere. Pentru noi, uneori, pistă de alergare, scenă de teatru, și „dezbateri”. Ne tachinam, ne alergam, ne luam la harță pentru cele mai mici lucruri, dar tot noi eram primii să ne luăm în brațe la greu…Dar dincolo de toate aceste momente pline de trăiri copilărești, liceul ne-a oferit ceva ce nu se predă în nicio programă: lecții de viață. Am învățat că nu contează doar ce calificative obții ci, de fapt, ele reprezintă dovada clară ca ți-ai însușit informații importante. Că un coleg bun este cel care te sprijină în cele mai grele zile. Că respectul, curajul și onoarea nu vin odată cu vârsta, ci cu alegerile pe care le faci în fiecare zi. Că eșecul, ca și zilele dificile, sunt parte din procesul în care totul e menit să te construiască, sa te motiveze și să te pună, într-un final, în locul potrivit. Că atunci când tu nu-ți vezi adevăratul potențial și te subestimezi, există mereu cineva care să ți-l arate, sau să te ajute să-l conștientizezi, să descoperi cea mai bună parte din tine.” (Emilia – clasa a XII-a C)
„Astăzi este un moment în care privim în urmă cu recunoştință și înainte cu speranţă. Când am pășit pentru prima dată pe porţile liceului, eram doar niște adolescenţi curioşi, nesiguri, poate uşor timizi. Azi, însă, suntem tineri care privesc spre viitor cu încredere. Ştim că nu am fost întotdeauna cea mai liniștită sau uşor de gestionat clasă. Am avut momente dificile, am făcut greşeli și poate nu am reuşit mereu să lăsăm cea mai bună impresie în ochii tuturor. Dar am ştiut să ne asumăm acele greşeli şi, mai ales, ne-am dorit să ne schimbăm, să evoluăm și să devenim mai buni. Acest lucru a fost posibil datorită profesorilor noştri. Ei au fost cei care ne-au învăţat mai mult decât lecții din manuale. Ne-au învăţat cum să fim oameni, cum să gândim, cum să alegem şi, mai ales, cum să ne ridicăm și să mergem mai departe. Datorită dumnealor am înțeles ce înseamnă respectul, răbdarea şi responsabilitatea. Ne-au format nu doar ca elevi, ci și ca viitori adulți. Ne-au oferit sprijin, ne-au ascultat, ne-au îndrumat și, uneori, chiar ne-au certat, dar întotdeauna cu intenția sinceră de a ne ajuta să fim mai buni. Cât despre noi, colegii … Nu am fost, poate, cea mai unită clasă. Am avut conflictele şi problemele noastre, dar tocmai acele momente ne-au apropiat. Ne-au făcut, fără să ne dăm seama, să formăm o familie. Am crescut împreună, am râs împreună și am plâns împreună. Şi iată-ne acum, în clasa a XII-a, la finalul unui drum care ni s-a părut, cândva, interminabil. Acum, când vine momentul să ne spunem „la revedere” şi „mult succes în viață”, realizăm că acel liceu în care deseori eram posomorâți și abia aşteptam să plecăm… a devenit locul în care parcă am mai fi stat puțin.. Suntem recunoscători pentru pentru tot ce am trăit aici: lecții, amintiri, adolescență, lacrimi, zâmbete…. ” (Bianca – clasa a a XII a D)
”Chiar dacă trecem în fiecare an prin momente similare, nu ne putem obișnui niciodată cu plecarea elevilor noștri, pe care i-am educat în spiritul valorilor civice. Ne-am dat silința, întotdeauna, să scoatem la lumină potențialul lor, de care, uneori, nu erau conștienți. Sperăm să nu renunțe la idealurile lor și să se întoarcă, măcar din când în când, la liceul unde s-au format.” – ne-a declarat prof. Picuș Veronica, directorul unității școlare.
Ionel Lăzărică
