Este ușor să privești de la oraș și să consideri accesul la utilități o normalitate. Însă, la doar câțiva kilometri de municipiul Brăila, în localități precum Baldovinești, realitatea este cu totul alta. Fără programe naționale de dezvoltare precum PNDL sau “Anghel Saligny”, probabil că nici până astăzi nu am fi avut drumuri asfaltate sau gaze naturale. Aceste inițiative, oricât de criticate ar fi, au fost vitale pentru comunitățile rurale, aducând un minim de confort și infrastructură.
Paradoxal, în ciuda acestor progrese limitate, problemele fundamentale persistă. În Baldovinești, de exemplu, canalizarea rămâne un vis îndepărtat. Proiectul a demarat în Vădeni și se lucrează în Pietroiu, dar incertitudinea planează asupra extinderii sale până în Baldovinești. Este inacceptabil ca o localitate situată la doar 2 km de un centru urban major să ducă lipsa unei utilități esențiale în secolul XXI.
Pe lângă aceste inechități locale, asistăm la o serie de decizii la nivel național care sfidează logica elementară. Înțelegem, într-o oarecare măsură, majorarea impozitului pe dividende, creșterea altor taxe și impozite, sau ajustarea TVA-ului. Însă, este de neînțeles cum o țară își propune să crească rata natalității, dar, în același timp, lasă mamele fără asigurare medicală. La fel de revoltător este modul în care se acceptă “tăierea” investițiilor locale(școli, dispensare), în timp ce pensiile speciale rămân intangibile. Această disproporție între priorități și sacrificii este nu doar inechitabilă, ci și profund dăunătoare pe termen lung pentru dezvoltarea societății românești.
Istoria recentă ne-a demonstrat, din păcate, un tipar recurent în politica românească. Măsurile de “austeritate”, indiferent de numele premierului care le propune, par a avea o durată de viață limitată, adesea nu mai mult de nouă luni. Asistăm, aproape ciclic, la sacrificarea unui premier și la reconfigurarea unor coaliții guvernamentale. După aceste scurte perioade de așa-zisă “austeritate”, orice măsură ulterioară va fi percepută ca o gură de oxigen de către cetățeanul de rând, deja copleșit de datorii și incertitudini.
E timpul să cerem mai mult de la guvernanți și să primim soluții reale și durabile, nu doar peticeli. E timpul să ne asigurăm că și comunitățile rurale, ca Baldovinești, au acces la aceleași standarde de viață ca și cele urbane. Altfel, vom continua să trăim într-o Românie a paradoxurilor, unde progresul e doar pe hârtie.
