Articol redactat de: Ionel Lăzărică
Sunt cuvintele pe care mi le-a spus, printre multe altele, cercetătoarea Dora Mezdrea de la Muzeul Literaturii Române, cu ani în urmă, atunci când i-am cerut sfatul în legătură cu intenția mea de a propune schimbarea numelui unei prestigioase instituții de învățământ brăilene. Aș fi vrut să o cunosc și să discutăm mai multe detalii despre filosofii brăileni Nae Ionescu și Vasile Băncilă, cărora le-a dedicat zeci de volume, dar și despre întreaga generație 27 (Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Mircea Vulcănescu, Dumitru Amzăr și toți ceilalți).
Am fost uimit că, fără să mă cunoască, mi-a dezvăluit multe lucruri inedite privitoare la filosofii brăileni menționați, rezultate din nenumăratele cercetările arhivistice, întinse de-a lungul zecilor de ani, aspecte despre care aș zice că erau aproape confidențiale, dat fiind climatul politic actual. Probabil că nu făcea compromisuri și nu încerca niciodată să se ferească în privința adevărului științific, sau poate că, din argumentele mele, a simțit că nu eram un „culegător de informații”.
În urmă cu câteva zile, am aflat cu tristețe că această Doamnă a filosofiei brăilene a plecat dintre noi, și cred că mesajul postat de Uniunea Scriitorilor din România și Muzeul Literaturii Române, este edificator în privința anvergurii sale științifice dar și a sacrificiilor făcute în numele unor idealuri culturale:
„Uniunea Scriitorilor din România și Muzeul Național al Literaturii Române anunță cu profundă tristețe trecerea la cele veșnice a scriitoarei Dora Mezdrea, eminent cercetător în cadrul Muzeului Național al Literaturii Române.
Dora Mezdrea a lucrat în calitate de cercetător și editor, fiind specializată în istoria filosofiei interbelice.
A urmat studii universitare la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, finalizate în 1982 cu o teză despre metodele muzicale în opera lui Thomas Mann. Profesoară, apoi redactor principal la publicaţia Dreptatea, a avut colaborări la publicaţii precum: Dilema, Viaţa Românească, Manuscriptum etc.
A fost cercetătoare, vreme de decenii, a numeroase arhive publice și private (din Bucureşti, Brăila, Piteşti, Freiburg, Wiesbaden), a publicațiilor interbelice, din care au rezultat cele două direcții ale activității sale ulterioare: cea de autoare și cea de editoare, privindu-i îndeosebi pe Nae Ionescu și pe unii dintre discipolii săi filosofici. În același timp, a întocmit, prin cercetare și achiziții proprii, Fondul Documentar „Nae Ionescu“, aflat la Cabinetul de Manuscrise al Bibliotecii Academiei Române.
Prin munca sa de cercetare și editare a lăsat câteva zeci de volume de istorie literară, filosofică și culturală: Ediţia de opere complete ale lui Nae Ionescu, seria Nae Ionescu şi discipolii săi în arhiva securităţii, ediţia de opere ale lui Vasile Băncilă. A recuperat Arhiva D. C. Amzăr, de la Wiesbaden, unde acesta a trăit. O parte a acesteia a fost donată Arhivelor Naţionale, pentru alcătuirea unui fond care să-i poarte numele. A cercetat această arhivă şi a grupat disciplinar scrierile acestuia.
A tradus din limba franceză lucrări de teologie şi de filosofie de: Georges Habra (1994), Placide Déseille (1995), Jean Kovalevsky (1996), Jean-Michel Besnier (coord., 1997), Michel Laroche (2002, 2003), Maxime Egger (2004), Marcel Quénot (2004).
A elaborat mai multe ediții din scrierile autorilor români interbelici: Simion Mehedinţi, I. G. Savin, Mircea Vulcănescu, Petru Manoliu, Paul Sterian.
Ultimele lucrări, apărute în 2024 și februarie 2025, sunt: D. C. Amzăr, Corespondenţa exilului, ediţie îngrijită; traducerea textelor în limbile germană, franceză şi engleză, note şi indici de Dora Mezdrea, Vol. I: A ‒ D, Vol. II: E ‒ N, Vol. III: N ‒Z; Vasile Băncilă, Jurnal 1937-1941, Editura Muzeul Literaturii Române; Dora Mezdrea, D. C. Amzăr, Monografie, Bucureşti, Ed. Eikon, 2024, 600 p.
Dora Mezdrea a fost un om discret, cu o vastă cultură filologică, filosofică și teologică, un cărturar de seamă, ale cărui noblețe și râvnă au fost adesea nebăgate în seamă, dar a cărui operă e indelebilă pentru cei care cercetează secolul XX românesc.
Dora Mezdrea va rămâne în galeria personalităților culturii române care și-au legat numele de Muzeul Național al Literaturii Române.
Prin dispariția Dorei Mezdrea, cercetarea istorică și filologică suferă o grea pierdere.” (sursa: https://uniuneascriitorilor.ro/index.php/2025-02-11-in-memoriam-dora-mezdrea )
În încheiere, cam ce ar mai fi de spus despre Dora Mezdrea, inegalabila Doamnă a filosofiei brăilene, de care, paradoxal, știu atât de puțini brăileni?…Că iubea nespus filosofia românească interbelică?… Că ni i-a redat, prin zeci de volume, pe Nae Ionescu și pe Vasile Băncilă?…Că și-a dedicat viața și întreaga forță creatoare unui ideal cultural, fie el controversat, repudiat, renegat, neînțeles, dar totuși cultural?….
