Există un talent aparte în politica brăileană, varianta de baltă: acela de a poza în victimă însângerată în timp ce, pe la spate, reînnoiești abonamentul la aceleași practici pe care le înfierezi cu spume la gură. Alexandru Popa, președintele PNL Brăila, a decis recent să joace rolul „profesorului de suferință” pentru Ilie Bolojan, livrând presei centrale un discurs plin de patos despre cum PSD-ul cel rău i-a „șantajat” și „sabotat” pe liberalii din teritoriu.
Problema domnului Popa nu este că nu ar avea imaginație, ci că realitatea de la Brăila refuză cu încăpățânare să se alinieze cu scenariul său de martir politic.
1. Marea „migrație” inversă: Cine pe cine a înghițit?
Domnul Popa plânge pe umărul lui Bolojan, acuzând PSD că vânează liberali. O scurtă privire peste gardul sediului PNL Brăila ne arată însă un peisaj bizar: nu PSD-ul a golit rândurile liberalilor, ci Alexandru Popa a transformat filiala într-un fel de „recicler” pentru PSD-iști refuzați sau reșapați(n.r. vezi Paladi, Bordea, Micu, Măcrineanu…). În timp ce liberalii cu state vechi erau măturați din partid sub mandatul său, „vânătorul” Popa aducea în barca PNL fix materia primă a adversarului. Să te plângi de agresivitatea PSD în timp ce tu îți construiești armata din dezertorii lor nu e strategie, e ipocrizie pură.
2. Sabotajul proiectelor invizibile
Liderul PNL Brăila vorbește despre proiecte sabotate. Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns pentru brăileni. În ultimele două mandate, prezența consilierilor PNL în plenul Consiliului Județean sau Local a fost mai degrabă decorativă în plan constructiv. Unde sunt acele proiecte „viabile” blocate de „monstrul” social-democrat? Opinia publică ar fi sărit, cu siguranță, în apărarea unor idei care să dezvolte orașul. Dar, pentru a fi sabotat, trebuie mai întâi să produci ceva. Or, de la PNL Brăila nu am văzut proiecte, ci doar o retorică agresivă și o goană după victimizare.
3. Șantajul: O mărturisire involuntară?
Cea mai bizară afirmație a deputatului Popa rămâne cea legată de „șantaj”. Domnul deputat pare să ignore logica elementară: pentru a fi șantajabil, trebuie să ai un schelet în dulap sau o ilegalitate la activ. Un om cinstit, un politician integru nu are de ce să se teamă de presiunile prefectului sau ale baronilor locali. Dacă liberalii lui Popa au fost „șantajați”, întrebarea legitimă este: cu ce? Mai mult, beneficiile acestui presupus șantaj rămân un mister. PSD nu a „furat” membri PNL la Brăila, iar puterea de decizie a liberalilor în consilii este oricum cvasi-inexistentă. Atunci, de unde acest delir al persecuției?
Concluzie: Victimă la București, „vânător” la Brăila
În timp ce la nivel național Alexandru Popa se dă „lovit” de tancul social-democrat pentru a câștiga capital de imagine în fața colegilor, acasă, la Brăila, realitatea e mult mai prozaică. Funcționarii publici se plâng de hărțuieli, consilierii PNL au devenit „paparazzi” de ocazie, filmând și urmărind oameni prin oraș, iar comunicarea partidului se bazează pe presă plătită care să transforme agresorul în victimă.
Domnul Popa nu îi dă o „lecție” lui Bolojan. Îi dă, în schimb, o lecție de duplicitate întregului electorat brăilean. Să te plângi că ești mâncat de lupi, în timp ce tu te-ai deghizat în lup și ataci pe cine apuci, nu e politică de dreapta. E doar un alt episod din serialul „Gura bate fundul”, regizat de un lider care a uitat că, într-o comunitate mică, minciuna are picioare scurte și memorie lungă.
