Vara aduce cu sine ritualul relaxării: weekenduri petrecute la piscină, seri lungi pe terasele din Centrul Vechi sau de pe Faleză și momente de evadare din calea caniculei. Însă, dincolo de muzică, șezlonguri și meniuri apetisante, se ascunde o întreagă mașinărie de reglementări sanitare menită să ne protejeze sănătatea.
Cum știm dacă locul în care ne lăsăm copiii să se scalde este sigur? Ce se întâmplă, de fapt, în bucătăriile teraselor când temperaturile trec de 35 de grade? Într-un interviu extins, directorul executiv al Direcției de Sănătate Publică (DSP) Brăila, Gabriel Ciochină, face lumină în acest hățiș legislativ și oferă brăilenilor indicii clare despre cum pot detecta pericolele cu ochiul liber.
Partea I — Războiul nevăzut din piscine și parcuri acvatice: Între birocrație și analize de laborator
Prima mare neînțelegere a publicului ține de modul în care o piscină primește dreptul de a funcționa. Mulți cred că inspectorii DSP împart autorizații cu ștampilă la fiecare colț de stradă, însă realitatea juridică este complet diferită.
Mitul „vizei anuale” și capcanele legii
„Trebuie făcută o distincție, pentru că regimul diferă în funcție de tipul obiectivului”, explică Gabriel Ciochină. „Piscinele și ștrandurile administrate de operatori economici (înregistrați la registrul comerțului) funcționează pe baza declarației pe propria răspundere depuse la Oficiul Registrului Comerțului, în temeiul Legii nr. 359/2004, atestată prin certificatul constatator. Pentru aceste obiective, direcția de sănătate publică nu emite o autorizație separată și nu există o „viză anuală” — rolul nostru este de a verifica, prin control, respectarea condițiilor asumate și conformitatea igienico-sanitară.”
Lucrurile se schimbă radical când vorbim despre plaje amenajate sau obiective publice.
„O autorizație sanitară de funcționare propriu-zisă, emisă de DSP în baza referatului de evaluare și vizată anual, este obligatorie pentru zonele naturale de îmbăiere amenajate — conform Ordinului MS nr. 1030/2009, art. 9 alin. (2) lit. d) și alin. (3); în acest caz, titularul solicită vizarea cu cel puțin 30 de zile înainte de expirare. Pentru titularii nesupuși înregistrării la registrul comerțului (de regulă obiective publice), se aplică autorizarea pe baza declarației pe propria răspundere emisă de DSP, conform art. 5 din același ordin.”
Iar pentru cei care sfidează legea, nota de plată este extrem de piperată.
„Funcționarea fără documentele de reglementare sanitară (certificat constatator ori, după caz, autorizație sanitară), nerespectarea condițiilor asumate prin declarație sau continuarea activității după o decizie de suspendare se sancționează cu amendă între 20.000 și 40.000 lei pentru persoanele juridice, conform HG nr. 857/2011, cu posibilitatea suspendării activității până la remediere.”
Alchimia apei: Ce caută inspectorii în eprubete?
Atunci când inspectorii DSP vin în control — iar aceste vizite nu sunt deloc de curtoazie —, apa din bazine este supusă unor teste draconice. Inspectorii urmăresc două categorii mari de parametri, stabiliți prin Ordinul MS nr. 119/2014.
- Parametrii fizico-chimici: Clorul rezidual liber, care trebuie să fie între 0,5 și 1 mg/l la bazinele acoperite și între 0,5 și 1,5 mg/l la cele descoperite; pH-ul, care trebuie să se încadreze între 7,2 și 7,8; temperatura apei, între 24 și 32°C; și limpezimea — un disc negru de 15 cm trebuie să fie vizibil în punctul cel mai adânc al bazinului.
- Parametrii microbiologici (analizați în laborator): Numărul de colonii la 37°C (sub 200 UFC/ml), bacteriile coliforme (sub 10/100 ml), Escherichia coli (0/100 ml), enterococii (0/100 ml) și Pseudomonas aeruginosa (0/100 ml).
„Frecvența recoltării pentru analiza microbiologică este, conform normei, bilunară. Administratorul are obligația monitorizării interne zilnice — clorul rezidual și pH-ul se verifică zilnic și se consemnează într-un registru”, adaugă șeful DSP Brăila.
Dacă vă întrebați cum reușesc operatorii economici să trișeze, răspunsul este simplu: nu prea pot, pentru că DSP mizează pe elementul surpriză.
„Controalele noastre în sezon sunt, de regulă, tematice și inopinate, la care se adaugă controalele declanșate de sesizări. Tocmai caracterul neanunțat este cel care ne arată situația reală din teren, nu o stare pregătită pentru o vizită programată.”
Paradoxul mirosului de clor și pericolele din adâncuri
Mulți brăileni cred că dacă o piscină „miroase puternic a clor”, înseamnă că este curată și dezinfectată. Șeful DSP dărâmă acest mit periculos.
„Echilibrul nu este lăsat la aprecierea fiecăruia — norma stabilește intervale precise: 0,5–1 mg/l clor rezidual liber la bazinele acoperite, 0,5–1,5 mg/l la cele descoperite, și pH între 7,2 și 7,8. Sub minim, dezinfecția devine ineficientă și apa favorizează bacteriile; peste maxim și la un pH dezechilibrat apar iritațiile ochilor, ale pielii și ale căilor respiratorii. La control verificăm valoarea măsurată pe loc, registrul de monitorizare internă completat zilnic de responsabilul de piscină și recoltăm probe pentru laborator. Mirosul puternic de clor, contrar percepției comune, nu indică o apă „bine clorinată”, ci formarea de cloramine — un semn că dezinfectantul s-a consumat în reacție cu impuritățile.”
Mai mult, substanțele folosite nu pot fi cumpărate la întâmplare de pe piața neagră.
„În plus, substanțele folosite la dezinfecția apei trebuie să fie produse biocide avizate de Comisia Națională pentru Produse Biocide, conform HG nr. 617/2014; un dezinfectant neavizat sau folosit în afara instrucțiunilor este în sine o neconformitate.”
Dacă ecuația chimică dă greș, riscurile biologice la care se expun clienții sunt de-a dreptul înfricoșătoare:
„O apă insuficient tratată poate vehicula Escherichia coli și alte enterobacterii, asociate gastroenteritelor; Pseudomonas aeruginosa, care produce foliculite („erupția de jacuzzi”) și otite externe; fungi și dermatofiți, care dau micoze, mai ales pe pardoselile umede, în vestiare și la dușuri; și paraziți precum Cryptosporidium și Giardia, deosebit de problematici fiindcă sunt relativ rezistenți la clor. La instalațiile cu apă caldă recirculată și la cele de tip jacuzzi există și riscul de Legionella. Combinația dintre tratarea corectă a apei, igiena suprafețelor adiacente și disciplina utilizatorilor (duș înainte de intrarea în bazin) este cea care ține aceste riscuri sub control.”
Ghidul vizual al cetățeanului: Când trebuie să te întorci din drum?
Gabriel Ciochină îi îndeamnă pe brăileni să devină ei înșiși inspectori preț de câteva secunde înainte de a plăti biletul de intrare:
„Câteva indicii sunt accesibile oricui. Apa tulbure, în care nu se distinge clar fundul bazinului sau marcajele de adâncime, înseamnă o limpezime neconformă. Mirosul înțepător de clor, paradoxal, este un semnal negativ. Depunerile, alunecușul sau algele pe pereți și pe scări arată o igienizare deficitară. La revedere! La fel de important: absența afișării la loc vizibil a regulilor de igienă și a modului de utilizare, lipsa buletinelor de analiză a apei, grupurile sanitare și dușurile murdare ori nedotate cu cele necesare igienei (săpun, hârtie). Neafișarea regulilor de igienă și nedotarea grupurilor sanitare sunt, de altfel, și contravenții sancționabile conform HG nr. 857/2011. Dacă observă astfel de lucruri, recomand cetățenilor să nu folosească bazinul și să sesizeze DSP.”
Partea II — Terasele estivale: Dincolo de umbreluțe se dă bătălia cu bacteriile
Cea de-a doua opțiune de petrecere a timpului liber o reprezintă terasele. La fel ca în cazul piscinelor, patronii de terase nu au nevoie de un „aviz prealabil” de la DSP dacă sunt înregistrați la Registrul Comerțului, ci funcționează pe baza certificatului constatator în temeiul Legii nr. 359/2004. Însă controalele ulterioare nu iartă nimic.
Regula de aur: Apa curentă și circuitele secrete
Conform Normelor aprobate prin Ordinul MS nr. 976/1998, o terasă nu poate vinde nici măcar o limonadă dacă nu îndeplinește criteriile de bază: circuite funcționale clare (spațiu de preparare, spațiu de păstrare a alimentelor și anexe social-sanitare), alimentare cu apă potabilă curentă (rece și caldă) și racord la canalizare.
Iar detaliile cele mai sensibile sunt, evident, toaletele.
„În privința grupurilor sanitare: trebuie să existe grupuri sanitare pentru personal și, separat, pentru consumatori, întreținute permanent în stare de funcționare și dotate la chiuvetă cu hârtie igienică, săpun și șervețele”, afirmă directorul DSP. „Există o singură excepție prevăzută de normă: unitățile mici, cu cel mult 3 salariați — de tipul patiseriilor, barurilor de zi, snack-barurilor — unde nu este obligatoriu un grup sanitar separat de cel al consumatorilor. La acestea se adaugă suprafețe lavabile, spații frigorifice corespunzătoare și personal care deține certificatul de instruire profesională privind noțiunile fundamentale de igienă. Lipsa acestui certificat se sancționează distinct, conform HG nr. 857/2011.”
Obsesia verii: Lanțul de frig și regula celor 48 de ore
Când afară sunt temperaturi de foc, o singură oră de întrerupere a curentului sau o neglijență poate transforma carnea sau sosurile în adevărate bombe biologice.
„Lanțul de frig este punctul critic vara. Produsele perisabile se păstrează în spații frigorifice separate, la temperatura indicată de furnizor, iar carnea crudă într-un compartiment separat, la maximum +4°C. Instalațiile frigorifice trebuie să funcționeze permanent, iar temperatura realizată trebuie înregistrată — verificăm efectiv termometrele și registrul de temperaturi.”
Regulile devin și mai stricte atunci când mâncarea este servită:
„Pentru preparate, norma este clară: mâncărurile calde se păstrează la minimum +60°C, iar preparate reci la maximum +8°C. Unde se servesc grupuri organizate, se păstrează probe din fiecare fel de mâncare timp de 48 de ore, la +4°C, în recipiente curate, acoperite și etichetate. Verificăm și separarea strictă crud / gata-preparat, interdicția de a reutiliza preparate finite sau de a amesteca tocătura crudă cu cea tratată termic, precum și aprovizionarea pe măsura capacității reale de răcire — o eroare frecventă fiind stocarea unor cantități care depășesc spațiul frigorific disponibil.”
Muștele, viespile și deșeurile: Inamicii din aer
Nimic nu distruge mai repede apetitul unui client decât o armată de muște sau viespi care roiesc deasupra farfuriei. DSP avertizează că prezența insectelor nu este o „fatalitate a naturii”, ci o dovadă de management defectuos.
„Deșeurile menajere se colectează în recipiente închise etanș, în spații/boxe destinate, și se evacuează ritmic, cu respectarea regimului deșeurilor stabilit prin OUG nr. 92/2021 (aprobată prin Legea nr. 17/2023) și a obligațiilor de evidență a gestiunii deșeurilor din HG nr. 856/2002. Recipientele deschise și acumulările de resturi sunt principala sursă de atragere a vectorilor. Pentru vectori, obligația este dublă: măsuri permanente de prevenire a accesului insectelor și rozătoarelor (plase la ferestre și guri de aerisire, etanșări, păstrarea alimentelor în recipiente închise) și acțiuni periodice de dezinsecție și deratizare, executate cu firme autorizate și produse biocide avizate, respectând ritmicitatea.”
Cei care ignoră aceste măsuri riscă amenzi aspre:
„Neaplicarea măsurilor de prevenire și combatere a insectelor și rozătoarelor sau nerespectarea ritmicității acestor acțiuni constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 3.000 și 8.000 lei pentru persoanele juridice, conform HG nr. 857/2011.”
Pentru a asigura o plasă de siguranță totală, DSP nu acționează singură, ci colaborează strâns cu Direcția Sanitară Veterinară (DSVSA) și Protecția Consumatorilor (ANPC).
„Fiecare instituție acționează în limita competențelor sale. DSP verifică latura de sănătate publică — igiena spațiilor, calitatea apei, condițiile de păstrare a alimentelor, materialele care vin în contact cu alimentele, instruirea personalului. DSVSA acoperă siguranța și trasabilitatea alimentelor de origine animală, iar ANPC protecția consumatorului — etichetare, informarea corectă, prețuri. Acțiunile comune se organizează, de regulă, în echipe mixte, frecvent sub coordonarea Instituției Prefectului, alături de DSVSA, ANPC, Poliție și, după caz, alte autorități. Această colaborare evită suprapunerile și acoperă întregul lanț de riscuri.”
Partea III — Toleranță zero la pericole: „Oprim activitatea fără ezitare!”
Întrebat dacă inspectorii acordă termene de clemență sau trec direct la lacăte puse pe ușă, Gabriel Ciochină a lămurit modul de abordare al instituției:
„Reacția este proporțională cu gravitatea și cu riscul pentru sănătate. Pentru deficiențe care pot fi remediate fără un pericol imediat, întocmim proces-verbal de constatare și acordăm un plan de conformare cu termene clare de remediere, conform modelelor și procedurilor de inspecție sanitară de stat (Ordinul MS nr. 592/2017 și Ordinul MS nr. 1757/2025). Când riscul pentru sănătate este direct — apă neconformă, lipsa documentelor de reglementare sanitară, condiții care pot duce la îmbolnăviri — se aplică sancțiunea contravențională și, ca măsură complementară, suspendarea activității până la remedierea deficienței sau, după caz, anularea autorizației sanitare de funcționare acolo unde aceasta există, în temeiul HG nr. 857/2011. Deci nu mergem automat pe suspendare, dar atunci când sănătatea publică este pusă în pericol imediat, oprirea activității este o măsură pe care o luăm fără ezitare.”
Topul abaterilor de sezon: Cine greșește cel mai des?
Experiența anilor trecuți a conturat un „profil al contravenientului” pe piața brăileană. Există o diferență majoră între agenții economici stabili și „oportuniștii” de ocazie.
„Tipologic, cele mai frecvente abateri pe care le întâlnim la început de sezon sunt: lipsa documentelor de reglementare sanitară (certificat constatator ori autorizație sanitară, după caz) sau nerespectarea obiectului de activitate declarat, absența buletinelor de analiză a apei la bazine, deficiențe la grupurile sanitare (nedotare, întreținere necorespunzătoare), nerespectarea lanțului de frig, lipsa certificatelor de instruire a personalului, gestionarea defectuoasă a deșeurilor și neafișarea regulilor de igienă. În ansamblu, operatorii cu activitate permanentă, obișnuiți cu controalele, respectă în general cerințele, în timp ce la unitățile pur sezoniere, deschise doar pentru câteva luni, apar mai des neconformitățile.”
Apel la brăileni: Sănătatea publică este o responsabilitate comună
În final, șeful DSP Brăila transmite un mesaj puternic de mobilizare civică. Inspectorii nu pot fi pretutindeni în același timp, motiv pentru care ochii cetățenilor sunt cea mai eficientă armă de control.
„Le recomand brăilenilor să nu treacă cu vederea ce li se pare în neregulă — o sesizare poate preveni o îmbolnăvire. Sesizările se pot transmite la Direcția de Sănătate Publică a Județului Brăila, în scris (la registratură sau pe e-mail), la datele de contact afișate pe site-ul instituției. Pentru ca o sesizare să fie cât mai utilă, este bine să rețină denumirea și adresa unității, data și ora, și să descrie concret ce au observat — apă tulbure, miros, grupuri sanitare neîntreținute, condiții de păstrare a alimentelor. Fiecare sesizare este verificată, iar identitatea celui care sesizează este protejată. Sănătatea publică este o responsabilitate comună, iar implicarea cetățenilor ne ajută să intervenim acolo unde contează.”
