Afecţiunile musculo-scheletice (AMS) reprezintă una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate legate de muncă. Ele afectează milioane de lucrători din întreaga Europă şi presupun cheltuieli de miliarde de euro din partea angajatorilor. Combaterea AMS contribuie la îmbunătăţirea vieţii lucrătorilor, dar este justificată şi din punct de vedere economic.
Având în vedere că afecţiunile musculo-scheletice (AMS) continuă să fie una din cele mai frecvente probleme de sănătate profesională din Europa, este evident că trebuie depuse mai multe eforturi de sensibilizare cu privire la prevenirea lor.
”Afecţiunile musculo-scheletice afectează de regulă spatele, gâtul, umerii, membrele superioare, membrele inferioare. În această categorie se încadrează orice leziune sau afecţiune a articulaţiilor sau a altor ţesuturi. Problemele de sănătate pot varia de la dureri şi disconforturi minore până la afecţiuni mai grave, care necesită repaus sau tratament medical. În situaţii cronice, se poate ajunge chiar la infirmitate şi la necesitatea de a abandona activitatea profesională”, a declarat șeful ITM Brăila, Liviu Arhire.
Cele două categorii principale de afecţiuni musculo-scheletice sunt:
– durerile de spate (leziunile spatelui);
– afecţiunile de origine profesională ale membrelor superioare (denumite generic – traumatisme produse prin solicitări repetitive).
Majoritatea afecţiunilor musculo-scheletice profesionale se dezvoltă în timp. De regulă, aceste afecţiuni nu au o cauză unică, ci sunt provocate de diverşi factori care acţionează combinat, principalele cauze ale acestora fiind:
– manipularea maselor, în special când este însoţită de mişcări de aplecare şi răsucire;
– mişcările repetitive sau energice;
– poziţiile incomode şi statice;
– vibraţiile, iluminatul insuficient sau mediile de lucru friguroase;
– munca accelerată;
– şederea sau statul în picioare pe perioadă îndelungată în aceeaşi poziţie.
În ultimul timp, cercetătorii au depistat tot mai multe dovezi care stabilesc o corelaţie între afecţiunile musculo-scheletice şi factorii de risc psihosociali (în special în combinaţie cu riscurile fizice), cum ar fi:
– munca solicitantă sau gradul scăzut de autonomie;
– nivelul scăzut de satisfacţie în muncă.
Nu există o soluţie unică pentru prevenirea afecţiunilor musculo-scheletice, iar în cazul problemelor deosebite sau grave poate fi necesară consultanţă de specialitate. Totuşi, multe soluţii sunt simple şi ieftine, de exemplu furnizarea unui cărucior pentru manipularea mărfurilor sau schimbarea poziţiei obiectelor de pe birou.
Pentru a combate afecţiunile musculo-scheletice, angajatorii ar trebui să utilizeze următoarele măsuri combinate:
-evaluarea riscurilor: adoptarea unei abordări holistice, cu evaluarea şi combaterea tuturor cauzelor;
-participarea angajaţilor: includerea personalului şi a reprezentanţilor săi în discuţiile privind posibilele probleme şi soluţii.
