Tragedia recentă din Rahova, soldată cu pierderi de vieți omenești și distrugeri masive, a scos la lumină, dincolo de durerea firească, o problemă din ce în ce mai acută și insidioasă a societății românești: acțiunile concertate ale așa-numiților „disruptors”. Acești instigatori, fie că sunt plătiți de grupuri de interese oculte, fie că acționează din convingeri aberante, reușesc să transforme momentele de criză, de solidaritate și de acțiune salvatoare în prilejuri de haos, panică și revoltă.
Misiunea lor este simplă și distructivă: să semene neîncredere, să propage teorii conspiraționiste absurde și să paralizeze eforturile autorităților, inclusiv cele vitale de salvare. Faptul că, în mijlocul operațiunilor de căutare și salvare din Rahova, forțele de ordine s-au văzut nevoite să rețină un astfel de instigator care încerca să forțeze perimetrul de siguranță – așa cum au confirmat și sursele de presă – este o dovadă grăitoare a modului în care acești agenți ai dezordinii operează. Ei nu au nicio legătură cu suferința victimelor, ci sunt prezenți doar pentru a deturna și a destabiliza.
“Un grup de persoane, fără legătură cu locatarii blocurilor afectate, a încercat în mod repetat să forțeze perimetrul de siguranță, instituit de autorități, instigând la acțiuni care pun în pericol buna desfășurare a intervenției. În urma acestor comportamente, un bărbat a fost extras din grup și condus la secția de poliție, în vederea identificării și luării măsurilor legale”, informează un comunicat al Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București (DGJMB), transmis vineri, 17 octombrie.
Scopul final al acestor acțiuni nu este doar unul de moment, ci vizează, în mod evident, un obiectiv mult mai grav: destabilizarea socială și atingerea siguranței naționale. Atunci când, în fața unei calamități, în loc de sprijin și coordonare, apare un val artificial de panică și acuzații nefondate, încrederea în instituțiile statului este erodată, iar capacitatea de reacție a întregii societăți este diminuată. O națiune divizată, confuză și lipsită de încredere în forțele proprii este vulnerabilă.
Este necesar ca această amenințare să fie tratată cu seriozitatea cuvenită. Nu este vorba de simplă libertate de exprimare, ci de acte de instigare și de răspândire de informații false menite să provoace panică și să saboteze acțiuni de salvare.
În acest context, chemarea către legislativ devine una de urgență. Este momentul ca Codul Penal să fie reanalizat și completat, astfel încât aceste forme moderne de agresiune la adresa ordinii publice și a securității naționale să fie incriminate explicit. A crea panică într-o zonă de intervenție de urgență, a sabota acțiunile de salvare prin dezinformare sau instigare, a răspândi teorii conspiraționiste cu scopul dovedit de a submina autoritatea statului în situații critice, nu sunt simple contravenții. Ele reprezintă atacuri directe la adresa coeziunii sociale și a capacității de supraviețuire a comunității.
Siguranța națională nu mai înseamnă doar protecția frontierelor, ci și protecția spațiului informațional și a liniștii publice în fața agresiunilor hibride. România trebuie să se apere și de această “armată” a panicii, care încearcă să transforme orice criză într-un prilej de colaps.
