În perioada 29 octombrie – 4 noiembrie 2025 Compartimentul Împrumut Carte pentru Adulți al Bibliotecii Județene Panait Istrati Brăila organizează expoziția documentară intitulată “Țara pe care o iubesc”, prilejuită de împlinirea a 150 de ani de la nașterea Reginei Maria a României, soția Regelui Ferdinand. Alteţa Sa Regală Principesa Maria Alexandra Victoria s-a născut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, în comitatul Kent din Anglia, fiind nepoată a Reginei Victoria a Marii Britanii (1819–1901) şi a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei (1818–1881). S-a căsătorit la 29 decembrie 1892 cu Ferdinand I, Principele moștenitor al tronului României, încercând încă de la început și reușind să se integreze națiunii care o adoptase ca Principesă și, începând din 1914, ca Regină.
Calităţile ei remarcabile au transformat-o repede într-o figură publică de primă mărime, iar naturaleţea sa i-a cucerit pe români. La venirea în ţară, George Coşbuc îi închina o poezie în care îi ura să devină un al doilea soare pentru România. Inteligentă, frumoasă, plină de curaj şi de hotărâre, viitoarea regină participă de la început la viaţa culturală românească şi îşi leagă numele de multe proiecte sociale și culturale. A urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României. S-a opus intrării României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale și a militat pentru alianța cu Antanta, în vederea realizării statului național român.
Primul Război Mondial o transformă în erou naţional, participând activ pe front, încurajând răniţii şi soldaţii din cele mai fierbinţi puncte de luptă, astfel că ajunge să fie supranumită Mama Regina, Mama răniţilor şi Regina-soldat. După război a participat la o campanie diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român reîntregit, având întrevederi oficiale sau informale cu suveranul englez, prim-ministrul Franței Georges Clemenceau, cu președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, sau cu reprezentanții de marcă ai mass-mediei europene.
După moartea Regelui Ferdinand și venirea la putere a fiului său, Carol al II-lea (1930), acesta a reușit îndepărtarea Reginei Maria din viața politică, obligând-o practic să trăiască într-un soi de exil intern la reședințele sale de la Balcic și Bran. În ultimii doi ani de viață, bolnavă fiind, s-a tratat la diferite sanatorii din Europa, revenind în țară în vara lui 1938, murind la reședința sa de la Pelișor. A cerut prin testament ca trupul să-i fie înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeș, iar inima să fie păstrată într-o raclă la capela Stella Maris a reședinței din Balcic. După cedarea Cadrilaterului în 1940, inima Reginei a fost mutată la Bran.
A fost autoarea multor cărţi, unele de literatură pentru copii, altele cu caracter autobiografic sau de prezentare a României, a scris poezii, povestiri sau romane. Povestea vieţii mele – carte de memorii, a avut un mare succes în Marea Britanie în perioada 1934–1936, iar Regina a fost prima femeie invitată să prezideze un dineu al Fondului Literar Regal. Pe lângă volumele publicate, Regina Maria a fost în permanenţă prezentă în presa românească şi internaţională cu articole scrise de sau despre ea, cu interviuri sau montaje fotografice. Multe dintre nuvele i-au fost adaptate pentru teatru, balet, film, radio şi televiziune. A ţinut şi un jurnal, care însumează aproximativ 100 de caiete şi a lăsat numeroase manuscrise. Expoziția documentară este realizată Silvia Iacob, bibliotecar.
