De la clipurile virale pe TikTok la marile scene caritabile, Zenovia Dumitrașcu este mai mult decât o promisiune a muzicii clasice; este o voce a sensibilității care transformă clapele pianului în poezie. Într-un interviu pentru Jurnalul de Brăila, tânăra artistă ne-a vorbit despre magia începuturilor autodidacte, despre mentorii care i-au șlefuit talentul și despre responsabilitatea de a salva vieți prin muzică.
Scânteia: Muzica învățată dintr-o poveste
Povestea Zenoviei pare desprinsă din scenariul unui film. Fără profesori și fără partituri în față, a reușit să descifreze singură complexitatea lui Ceaikovski.
Repreoter: Zenovia, ai învățat „Lacul Lebedelor” de una singură, intuitiv. Ce te-a atras la această piesă și ce simțeai când degetele tale găseau singure notele corecte? Zenovia Dumitrașcu: Mi s-a părut o muzică extrem de delicată și plină de emoție. Când găseam singură notele, mă simțeam fericită și visătoare, ca și cum muzica mă transporta direct într-o poveste.
Drumul spre rigoare: De la „ureche” la marii maeștri
Tranziția de la talentul brut la studiul academic a fost ghidată de nume sonore ale muzicii: Leonard Ion (Big Leo), Geanina Culea și Gigi Dogărescu.
Reporter: Cum a fost trecerea de la a cânta „după ureche” la studiul riguros alături de profesori? Zenovia Dumitrașcu: A fost ceva firesc. Domnul Leonard Ion a fost primul care mi-a arătat drumul; poveștile dansului despre viața de pianist m-au entuziasmat enorm. Apoi, la Școala Populară de Arte, doamna Geanina Culea m-a înțeles imediat. Ea mi-a ales repertoriul și m-a ajutat să fiu eu însămi prin muzică. Acum, echilibrez rigoarea și disciplina doamnei Culea cu libertatea creativă pe care o găsesc la Palatul Copiilor, alături de domnul profesor Gigi Dogărescu.
Muzica salvează vieți: Debutul la 12 ani
Zenovia nu cântă doar pentru aplauze, ci și pentru cauze nobile. Implicarea ei în spectacolele caritabile pentru Asociația „Îngerii lui Costel” i-a definit identitatea artistică.
Reporter: Ce simte un tânăr artist atunci când știe că muzica sa poate ajuta la salvarea vieții unui alt copil? Zenovia Dumitrașcu: Este un sentiment care te schimbă. Am simțit cât de important este să fiu acolo, sperând că pot face ceva pentru o altă viață. În acele momente, nu ofer doar o interpretare la pian; este mult mai mult de atât.
Succesul în era digitală și piesa dedicată
Cu zeci de mii de vizualizări pe platformele sociale, Zenovia a reușit să aducă muzica clasică mai aproape de generația tânără.
Reporter: Te surprinde succesul de pe TikTok și YouTube? Și cum a fost să primești o piesă compusă special pentru tine? Zenovia Dumitrașcu: Da, mă surprinde, nu mă așteptam ca atât de multă lume să mă asculte! Aleg mereu piese care mă reprezintă și care pot aduce bucurie. Un moment cu totul special a fost piesa „Te-am visat”, oferită în exclusivitate de compozitorul Eugen Vasile Marius. Este o lucrare profundă care mă definește și care va rămâne mereu o amintire specială în cariera mea.
Între școală și „Passacaglia”
Elevă la Școala „Ecaterina Teodoroiu”, Zenovia jonglează zilnic între teme și orele istovitoare de studiu. Recent, a ridicat sala în picioare la Casa Tineretului cu o interpretare magistrală a „Passacagliei” de Händel.
Reporter: Cum te pregătești mental pentru piese atât de complexe și cum arată o zi obișnuită din viața ta? Zenovia Dumitrașcu: O zi din viața mea este plină. După școală și teme, vin orele de pian. Pentru mine, pianul este principala relaxare – locul meu favorit de liniște. Înainte de a urca pe scenă pentru piese grele precum Händel, încerc să intru cu încredere și calm, știind că am muncit și că sunt gata să dau tot ce am mai bun.
Viitorul: Un vis în alb și negru
Reporter: Unde te vezi peste 5 ani și, dacă ar fi să alegi un singur cuvânt care să îți descrie muzica, care ar fi acela? Zenovia Dumitrașcu: Peste 5 ani sper să fiu pe scene internaționale, dar și să dezvolt proiecte frumoase aici, în România. Iar cuvântul care descrie tot ceea ce fac este… „VIS”.
Zenovia Dumitrașcu rămâne un simbol al perseverenței brăilene, demonstrând că, atunci când talentul nativ întâlnește disciplina și o inimă mare, muzica devine, într-adevăr, un limbaj universal al speranței.
