Într-o lume care aleargă spre viitor, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Brăila a devenit o „acasă” a memoriei vii. Am stat de vorbă cu Alina Sulicu, managerul instituției, despre cum reușește să transforme meșteșugurile uitate în pasiuni pentru tineri și despre efervescența unei echipe care refuză să lase „vârtejul digital” să șteargă rădăcinile dunărene.
I. Viziune: Tradiția ca „zestre”, nu ca produs de marketing
Reporter: Doamnă Manager, într-o lume digitalizată, cât de greu este să mențineți atenția publicului asupra tradițiilor? Cum „împachetați” autenticul pentru omul modern?
Alina Sulicu: Există un dicton care spune că doar cunoscându-ne trecutul putem construi viitorul. Consider că trebuie să fim prezenți în această eră a digitalizării prin activități care implică tradiția populară. Promovăm dansul popular — unde avem grupe de copii și adulți — promovăm țesutul la război prin cursuri dedicate și lucrăm cu lutul pentru a nu ne uita rădăcinile.
Nu este greu, dar trebuie să îți placă! Am realizat prima cămașă cu altiță în cadrul Atelierului de revitalizare a țesutului tradițional și am promovat mărțișorul ca bun național, ambele fiind în patrimoniul UNESCO. Noi nu „împachetăm” tradiționalul, ci îl prezentăm ca pe o zestre a noastră, a fiecăruia, reușind astfel să sensibilizăm comunitatea.
II. Marca înregistrată: Multiculturalismul și Dunărea
Reporter: Care este „marca înregistrată” a culturii tradiționale brăilene? Ce ne diferențiază de alte zone?
Alina Sulicu: „Marca înregistrată” a CJCPCT Brăila este cultura tradițională! Olăritul și țesătura sunt elementele pe care le aducem în fața comunității. Regiunea noastră a fost influențată mereu de multiculturalism și de transhumanța specifică zonei de câmpie.
Avem ocupații unice: pescuitul, creșterea cailor și porcilor în regim liber, agricultura pe grindurile bălții. Portul popular este, de asemenea, un element specific. Costumul femeiesc de sărbătoare, cu fotă, ie de borangic și mărgele colorate, sau cel bărbătesc, cu cămăși lungi și brâuri roșii, sunt piese pe care le realizăm chiar în atelierele noastre.
„Suntem o echipă mică, dar există o efervescență impusă încă de la începutul mandatului meu: nu facem nicio diferență între evenimentele mari și cele zilnice. Este important să transmitem emoție.”
III. Lupta cu kitch-ul și salvarea patrimoniului
Reporter: Cum filtrați calitatea într-o eră a „folclorului comercial”? Mai găsiți bătrâni care să păstreze obiceiurile nealterate?
Alina Sulicu: Trebuie să fim indulgenți în comunicare, fără a abdica de la scopul nostru. Un exemplu este Caloianul, un obicei de invocare a ploii pe care am început să-l promovăm intens. Acum, școli și grădinițe îl practică din nou! Un interpret autentic este, pentru noi, cel care are o legătură strânsă cu rădăcinile sale.
Munca de teren este vitală, deși experții lipsesc, iar salariile din domeniu sunt aproape de limita subzistenței. Totuși, avem oameni care transmit dragostea de tradiție: festivalul biciului la Ciocile, cămășile de la Gemenele sau meșterii ruși lipoveni cu lotca și zbornicul lor.
IV. Fenomenul din Piața Traian nr. 2: Tinerii și voluntariatul
Reporter: Tinerii sunt greu de scos din online. Cum îi convingeți să vină la ateliere? Mai este rentabil să fii meșter popular azi?
Alina Sulicu: La noi, tinerii sunt prezenți de dimineața până seara! Dansează, pictează, țes sau modelează. În fiecare săptămână, ne trec pragul peste 350 de voluntari! Cred că asta spune totul.
Cât despre meșteșug, ca în orice meserie, trebuie să îți placă. Noi am reușit să formăm o „familie” din meșterii populari brăileni și să ne promovăm conlucrând la proiecte comune. Astfel, meseria devine viabilă.
V. Mozaicul etnic: Un model de conviețuire
Reporter: Brăila este un model de toleranță. Cum se reflectă acest lucru în activitățile dumneavoastră?
Alina Sulicu: Eu însămi fac parte dintr-o comunitate etnică! România este un model de conviețuire armonioasă. La evenimentele noastre, onorăm trecutul alături de comunitățile de tătari, romi, ucraineni, ruși lipoveni, bulgari, turci, evrei, greci și maghiari. Fiecare cântec în limba maternă și fiecare costum păstrat cu sfințenie este o piesă esențială din puzzle-ul identității noastre naționale.
Un gând pentru viitor
Reporter: Unde vedeți Centrul peste 5 ani? Care este marele vis neîmplinit?
Alina Sulicu: Centrul și-a recăpătat parfumul de altădată și a făcut ca, dintr-o clădire, să devină ACASĂ. Vom continua să fim un fanion și să promovăm Brăila în tot ceea ce facem. Cât despre vis… se zice în Moldova mea că, dacă povestești visul, acesta nu se mai îndeplinește. Prin urmare… va urma!
