Braila, “orasul salcamilor”, se ridica in picioare pentru asistenta sociala!
Interviu cu Doru Buzducea – Presedinte Colegiului National al Asistentilor Sociali din Romania (CNASR), Decan al Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti si promotor al Campaniei „Romania se ridica in picioare pentru asistenta sociala”!
Colegiul National al Asistentilor Sociali din Romania (CNASR) a declansat o ampla campanie nationala de promovare si valorizare a profesiei de asistent social. In fiecare judet al tarii se organizeaza evenimente la care participa asistenti sociali, oficialitati, jurnalisti, societatea civila, universitari, prieteni si sustinatori ai profesiei de asistent social. In periplul nostru national strabatem tara de la un capat la celalalt, de la Sud la Nord, de la Est la Vest pentru a reinvia spiritul de breasla in randul comunitatii noastre profesionale.
Pe 21 mai 2018, Caravana CNASR va lua calea Brailei, orasul multietnic dispus ca un amfiteatru si unde toate strazile duc la Dunare. Evenimentul va avea loc in Statiunea Lacul Sarat, Vila Lacramioara, cu incepere de la ora 10,30.
Domnule Presedinte al CNASR, ce este asistenta sociala in Romania secolului XXI?
Dincolo de cuvintele frumoase, asistenta sociala in Romania secolului XXI se afla in deriva, dar totusi pe drumul cu sens unic. S-au construit institutii si servicii de asistenta sociala, s-a infiintat facultati de profil, avem legislatie de specialitate, intr-un cuvant avem un sistem de asistenta sociala, dar cu un deficit major de asistenti sociali, ori acest fapt nu asigura nici profesionalism si nici eficienta si cu atat mai putin sustenabilitate. Problema salarizarii si deficitul de asistenti sociali, in mod special din reteaua rurala de asistenta sociala, sunt doua mari probleme pe care speram ca Romania sa le rezolve cat mai curand posibil.
Ce asteptari aveti de la campania nationala pe care o desfasurati?
Discutam despre o campanie de anvergura nationala ce a cuprins pana in prezent 25 de judete ale tarii, o campanie prin care urmarim constientizarea de catre actorii publici centrali si locali a importantei profesiei de asistent social si totodata pozitionarea corecta a asistentei sociale pe agenda publica. Imbunatatirea statutului asistentului social nu se poate realiza peste noapte, cu toate ca ne-am dori ca acest fapt sa se realizeze, dar avem credinta ca eforturile noastre vor avea efecte pe termen lung, ca generatiile viitoare de profesionisti in asistenta sociala vor putea mosteni si se vor putea bucura de o alta imagine si de un alt statut al asistentului social in Romania.
Faptul ca se discuta din ce in ce mai mult despre breasla asistentilor sociali, la nivel public, ca s-au facut pasi importanti pe drumul afirmarii nationale, reprezinta un fapt imbucurator. Asteptarile mele se leaga nu doar de imbunatatirea statutului profesional al asistentului social ci si de insuflarea increderii colegilor mei de a „trece Marea Rosie”, de a depasi stadiul de foarte bine din punct de vedere profesional si de a trece spre excelenta, pentru a deveni modele de urmat in privinta promovarii si valorizarii profesiei de asistent social. Profesia noastra are nevoie de lideri recunoscuti si asumati de catre societate, de lideri care au reusit in viata si profesie, de capetenii care pot duce mai departe steagul profesiei. Acestea sunt asteptarile mele de la campania de promovare si de valorizare pe care o desfasuram cu CNASR la nivel national.
Cum poate CNASR, prin parteneriatele cu alti actori, sa imbunatateasca statutul dar si actul asistentului social?
Deschiderea CNASR catre majoritatea actorilor institutionali importanti s-a realizat. Avem parteneriate cu sindicatele, cu societatea civila, cu mediul universitar, ne bucuram si de sprijinul mass-media. Breasla profesionala asteapta insa ca lucrurile sa se schimbe peste noapte, ca intr-o clipita calitatea vietii asistentilor sociali sa se imbunatateasca, ca cineva cu o bagheta magica sa faca minuni, iar cand acestea nu se produc apar frustrarile si supararile. Mersul istoriei ne demonstreaza insa ca este nevoie de timp ca lucrurile sa se aseze, ca este nevoie ca mai intai noi sa credem in profesia de asistent social ca astfel si ceilalti, care pot decide imbunatatirea statutului nostru profesional, sa inceapa sa creada si ei.
Redactare: Alin Potinche
