Candidatul PNL pentru Camera Deputaţilor, Alexandru Popa are 30 de ani, este de profesie inginer agronom, este căsătorit şi are două fetiţe. Este absolvent al Facultăţii de Agricultură din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, are două master-uri în Protecţia Plantelor și în Accesarea de Fonduri europene, iar în prezent lucrează la teza sa de Doctorat, care este o cercetare tot în domeniul agricol.
Alexandru Popa a parcurs toate treptele în ceea ce priveşte pregătirea profesională, respectiv studii universitare, postuniversitare şi, acum, cele de Doctorat. Şi-a pornit afacerile pe cont propriu în urmă cu 7 ani, iar în prezent conduce un grup de firme cu profil agricol cu 32 de angajaţi şi o cooperativă de achiziţii cereale, prima de acest gen din Brăila, pe care tot el a şi înfiinţat-o.
A reuşit să atragă în judeţul Brăila fonduri europene în valoare de 12 milioane de euro, 9 dintre proiecte fiind deja finalizate, iar 5 în curs de implementare. Nu a făcut niciodată afaceri cu statul şi crede că principalul avantaj al Brăilei îl reprezintă agricultura, potenţial care, dacă este valorificat corect, poate duce la o dezvoltare accelerată a judeţului.
Spune că a fost determinat să intre în cursa electorală pentru un mandat de deputat în Parlamentul României de piedicile pe care le-a întâmpinat în activităţile curente desfăşurate la societăţile pe care le conduce, în ceea ce priveşte accesarea fondurilor europene sau punerea în practică a unor prevederi legislative, care nu se mai potrivesc cu realitatea zilelor noastre.
Crede că experienţa pe care o are în agricultură şi în accesarea de fonduri europene poate fi benefică nu numai pentru Brăila, ci pentru întreaga ţară.
Alexandru Popa provine dintr-o familie de întreprinzători, atât bunicul, cât şi tatăl pornind în viaţă “fiecare pe picioarele lui” şi este foarte mulţumit de ceea este astăzi.
“Bunicul, înainte de 1990, era unul dintre puţinii particulari din judeţul Brăila care creşteau animale. Familia mea a fost persecutată politic de regimul trecut. Noi, dintotdeauna, am avut dorinţa de a pleca în viaţă fiecare pe picioarele lui şi avem foarte bine dezvoltat simţul proprietăţii. Tot ce am astăzi îi datorez tatălui meu, pentru că tata niciodată nu mi-a dat nimic fără să mi se cuvină. La tata nu a existat: Ia fără număr, pentru că eşti băiatul meu! Niciodată! A mers pe un principiu: Fă şi o să ai, nu faci, nu ai! De la tata am învăţat, în primul rând, să îmi respect cuvântul dat, cuvântul este cel mai de preţ lucru la un om. Tot tata m-a învăţat să citesc oamenii din jur şi să îmi dau seama ce calitate au, plus că am înţeles că oamenii sunt foarte schimbători, cu aceeaşi gură azi te înjură şi mâine te pupă, depinde ce interese au în acele momente. Tata este singurul om pe care m-am bazat tot timpul. Întotdeauna am fost mândru că sunt copilul lui, dar niciodată nu am vrut să fiu ‘băiatul lui tata’. Toată lumea ştie treaba asta! Eu sunt foarte mulţumit de ceea ce sunt astăzi, la cei 30 de ani pe care îi am”, spune Alexandru Popa.
”Prima mea afacere a fost la vârsta de 13-14 ani”
Alexandru îşi aminteşte că prima lui afacere a fost la vârsta de 13-14 ani, când a fost provocat de tatăl lui să îl ajute în afacerea pe care acesta o avea la acel moment, un abator, urmând să fie răsplătit în schimbul muncii prestate.
“Tata avea un abator la acea vreme, iar eu cumpăram animale împreună cu el încă de la vârsta de 12-13 ani. Dacă vedeam un animal, ştiam din ochi câte kilograme are, adică eram un foarte bun negustor. Prima mea afacere a fost la vârsta de 13-14 ani, când eram în clasa a VIII-a. Tata creştea câte 100 de tauri pe atunci, îi cumpăra, îi ţinea 5-6 luni şi apoi îi ducea spre sacrificare la abator. Tata mi-a spus atunci: mă ajuţi să cumpăr tauri care să aibă în jur de 50 kg fiecare, pentru că eu îmi dădeam seama din ochi câte kg aveau, şi îţi cumpăr şi ţie unul. Şi aşa am şi făcut, iar tata mi-a cumpărat un taur. Avem grijă de el şi mă uitam tot timpul să fie bine. Astfel, în clasa a VIII-a, am scos primii bani din munca mea! După ce taurul a fost sacrificat şi vândut, am primit cam 5.000-6.000 de lei, cum ar fi în banii de acum. Mi-am luat de îmbrăcat, dar am şi păstrat din ei, pentru că de mic am fost chibzuit cu banii. Eram foarte mândru că am reuşit să fac primii mei bani din munca şi priceperea mea. Eu ţin cont şi la 1.000 de lei, pentru că eu muncesc şi am copii şi îmi doresc să fac pentru ei măcar jumătate din ce a făcut tatăl meu pentru mine. Dacă ajung să fac ca tatăl meu, aş fi cel mai fericit. Punctul meu de sprijin a fost întotdeauna tatăl meu, dar la acest moment tatăl meu nu are nicio treabă cu mine în ceea ce priveşte afacerile, eu am firmele mele, afacerile mele, de care mă ocup personal. Eu cred, însă, că banii nu sunt cei mai importanţi în viaţă”, spune Alexandru.
Alexandru Popa a urmat studiile liceale la Grupul Şcolar “George Vâlsan” din Făurei, iar în clasele a IX-a şi a X-a a fost Olimpic la Matematică, pe parte de Algebră fiind cel mai bun din liceu la vremea respectivă.
În anul în care a fost admis la facultate, a semănat 26 de hectare de porumb şi, cum întotdeauna a fost norocos, aşa cum singur mărturiseşte, a fost un an extraordinar din punct de vedere agricol şi a reuşit să obţină din munca lui 2,5 miliarde lei vechi. Din aceşti bani şi-a cumpărat prima lui maşină, care a fost un Logan, şi-a mai luat nouă hectare de teren agricol, iar cu restul de bani, în anul următor, şi-a cumpărat 70 de tauri.
“Când am plecat la facultate, am pus în primul an 26 de hectare de porumb şi, cum întotdeauna eu am fost norocos, a fost un an extraordinar de bun şi s-a făcut în jur de 90 de tone neirigat, cu un preţ pe care nu l-am mai întâlnit până acum, a fost 1 leu, faţă de 80-90 de bani cât este acum. Am luat 2,5 miliarde lei, am plecat la facultate, după două luni de zile mi-am luat prima maşină, am avut un Logan din acei bani, am dat pe el 8.700 de euro, ţin minte şi acum. Tot cu acei bani mi-am cumpărat nouă hectare de teren şi mi-am ţinut banii, pentru că în următoare primăvară mi-am cumpărat 70 de tauri. Şi de acolo a început povestea mea”, îşi aminteşte Alexandru.
În ceea ce priveşte studiile postuniversitare, primul masterat este făcut în Protecţia Plantelor, iar cel de-al doilea în Accesarea Fondurilor Europene. Studiile de Doctorat le urmează la stat, la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, unde a terminat şi Facultatea de Agricultură, la zi, la buget.
“Examenul de la Doctorat a constat în trei probe: una scrisă, una orală şi una cu o planificare practică, plus realizările care m-au recomandat să intru la Doctorat. Studiile de Doctorat sunt începute anul acesta, cu o lucrare de cercetare în domeniul Protecţiei Plantelor, mi-am luat trei culturi: ovăzul, orzul şi secara, pe care le voi studia în regim de irigat şi neirigat. Voi studia bolile care apar, pe unele le voi lăsa netratate, ca să văd de ce boli vor fi atacate până la maturitatea la care vor ajunge. Am luat bolile comune: făinarea, fuzarioza şi rugina, boli care sunt la toate plantele şi voi face un spor de producţie la irigat şi neirigat. Le voi studia apoi să văd cum reacţionează la un mod de fertilizare agresiv, la unul mai puţin agresiv şi cum se comportă fără fertilizare. Voi nota rezultatele şi se va vedea şi din punct de vedere macroeconomic dacă este viabilă investiţia. Pentru că, de exemplu, degeaba faci la porumb 14 tone, dacă tu ai o cheltuială de 12 tone. Mai bine faci şase tone şi ai o cheltuială de trei. Eu, la momentul acesta, stăpânesc foarte bine domeniul agricol, chiar dacă am doar 30 de ani. Sunt ingineri care au 60-70 de ani şi care vin să mă roage să merg cu ei pe câmp şi să le dau un sfat, deşi ei fac agricultură de peste 30 de ani. Mă bucur că îi pot ajuta, pentru că eu nu vreau să ţin pentru mine tot ceea ce am învăţat în toţi aceşti ani. De aceea îmi şi doresc să merg în Parlament, pentru că eu consider că, prin pregătirea şi experienţa mea, pot schimba multe lucruri în bine pentru oamenii din această ţară. Cred că experienţa pe care o am în agricultură şi în accesarea de fonduri europene poate fi benefică nu numai pentru Brăila, ci pentru întreaga ţară”, spune Alexandru Popa.
”Am citit de cinci ori Ghidul Fondurilor Europene, care are peste 1.100 de pagini, îl ştiu din scoarţă în scoarţă.”
“Afacerile pe care le am astăzi le-am început în urmă cu şapte ani, când m-am întors acasă după ce am terminat facultatea. Am pornit de la 800 de hectare, iar astăzi am ajuns la 2.800 de hectare. La început a fost foarte greu, terenurile erau cum erau, iar munca a fost pe măsură. Am muncit mult, dar a meritat! Astăzi, cea mai mare parte a afacerilor mele se bazează pe accesarea de fonduri europene. Am citit de cinci ori Ghidul Fondurilor Europene, care are peste 1.100 de pagini, îl ştiu din scoarţă în scoarţă(…)Am 9 proiecte europene implementate şi altele în curs de implementare. În total, am accesat fonduri europene în valoare de 12 milioane de euro. Cu fonduri europene, până acum am achiziţionat utilaje în valoare de 5 milioane de euro şi am schimbat infrastructura subterană cu 4 milioane de euro. Acum am în derulare un proiect de construire a unei ferme, prima 100% eco din România, tot cu fonduri europene, întreaga investiţie ridicându-se la 2,5 milioane euro. În prezent, conduc un grup de firme format din 4 societăţi comerciale, cu 32 de angajaţi în total. Eu, în această perioadă grea, am făcut angajări şi voi mai face, pentru că vreau să le ofer oamenilor un loc de muncă stabil, cu salarii plătite la zi”, susţine Alexandru Popa.
Alexandru Popa mai spune că el nu se vede plecând niciodată din comuna Cireşu, locul său natal, iar ca planuri de viitor îşi doreşte să ajungă să nu mai vândă niciun hectar din terenul agricol pe care îl are în proprietate.
“Eu nu mă văd plecând niciodată din Cireşu. Astăzi am 2.800 de hectare de teren agricol, iar visul meu este ca, la 3.000 de hectare sau 4.000, câte voi avea, să nu mai vând nimic. Am 200 de vaci de lapte, abatorul, am o afacere şi în domeniul piscicol, deţin o baltă, iar pe viitor vreau să fac şi un complex de porci. Mi-aş dori ca toate produsele mele să plece prin lapte şi carne şi să ajung la produse semipreparate. Celor care vor să investească în agricultură le recomand să facă acest pas, dar să ţină seamă de faptul că e singura afacere unde, dacă nu te implici emoţional şi nu eşti implicat trup şi suflet, nu vei reuşi”, precizează Alexandru Popa.
Alexandru Popa afirmă că a fost determinat să intre în cursa electorală pentru un mandat de deputat în Parlamentul României de piedicile pe care le-a întâmpinat în activităţile curente desfăşurate la societăţile pe care le conduce, în ceea ce priveşte accesarea fondurilor europene sau punerea în practică a unor prevederi legislative, care nu se mai potrivesc cu realitatea zilelor noastre.
“Am fost determinat să intru în această cursă electorală de piedicile pe care le-am întâlnit în activităţile curente pe care le-am desfăşurat la societăţile pe care le conduc, vizavi de fondurile europene, de irigaţii, de unele prevederi legislative care nu se mai potrivesc cu realitatea. Cred că, prin experienţa pe care am acumulat-o, pot aduce un puls valoare în Parlamentul României. Întreaga mea activitate, după ce am terminat facultatea şi mi-am început afacerile, s-a bazat pe fonduri europene. Am reuşit să accesez proiecte în valoare de 12 milioane de euro şi am văzut unde sunt punctele slabe ale României în accesarea acestor fonduri. Am priceperea şi dorinţa de a îndrepta aceste lucruri. Dorinţa mea este să fiu pe zi ce trece un om mai bun şi mai pregătit”, a completat Alexandru Popa.
La capitolul timp liber, Alexandru Popa se declară un iubitor al fotbalului, sport pe care îl practică de la vârsta de 9-10, jucând şi în prezent în echipa comunei, Viitorul Cireşu, aflată în Liga a V-a.
