Muzeul Brăilei vă invită joi, 14 aprilie, ora 11, la Casa Memorială „Panait Istrati” (Grădina Publică), la un dialog despre începuturile literare ale lui Panait Istrati.
În ianuarie 1922, după un schimb de scrisori, început cu aproape un an înainte, Panait Istrati primea din partea lui Romain Rolland „o scuturătură zdravănă”: „nu aștept de la dumneata scrisori exaltate, aștept opera!”
În câteva luni, viitorul „scriitor francez contemporan” avea să încheie primul manuscris, care căpătase „proporțiile unei cărți” (406 pagini). Se aflau acolo: Sotir, Kir Nikola, Mihail și prima parte din Moș Anghel. Totul se baza pe imaginație și pe memorie.
Documentația, notițele adunate timp de două decenii se pierduseră în 1919, la moartea mamei, Joița Istrate, și în 1921, odată cu tentativa de sinucidere, de la Nisa. Răspunsul lui Romain Rolland, după lectura manuscrisului, avea să pecetluiască destinul „povestitorului înnăscut”: „Presupunerile mele s-au adeverit. În câteva dintre povestirile dumitale există unele din cele mai bune fragmente de viață și de artă. Unele dintre ele – ține-te bine! – au valoarea celor mai bune scrieri ale lui Gorki, sau sunt aproape de povestirile populare ale lui Tolstoi.”
Spre finele aceluiași an, după lectura Chirei Chiralina, Romain Rolland nu mai avea nici o urmă de îndoială: „… am devorat Chira Chiralina la miezul nopții… Trebuie să ți-o spun imediat: e formidabilă!
Nu mai există în literatura de azi ceva atât de viguros. Nu mai sunt astăzi scriitori – și aici mă includ și pe mine, pe lângă toți ceilalți – care să fie în stare să scrie așa ceva. (…) Magnific!”
La dialog, participă Zamfir Bălan și Viorel Coman.
