Ion C. Pena s-a născut pe 25 august 1911 în Belitori, azi Troianul, județul Teleorman într-o familie de țărani agricultori, fiind primul din cei șapte copii ai familiei Chiriță (Firică) Pena și Polibiada – Alexandra (Lisandra) Pena. Rădăcinile familiei scriitorului pe linie paternă se trag din marginimea Corabiei, ce ținea atunci de vechiul județ Romanați. Mort pe front în Spitalul Militar din Alba Iulia, după o lungă şi grea suferintă, scriitorul este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia. Pe 29 iulie 2024 se implinesc 80 de ani de la moartea sa stranie si plină de durere. El a fost primul născut si al cincilea copil pe care părintii l-au îngropat în timpul vietii. Făcuseră poteci la cimitir si biserică pentru înmormântări şi parastase.
Ion C Pena a fost un publicist, poet, epigramist și prozator român. Destinul nu l-a răsfăţat, soarta i-a fost potrivnică, firul vieţii lui întrerupându-se la vârsta de numai 33 de ani, nedându-i şansa să se realizeze în plan literar pe măsura posibilităţilor şi vocaţiei sale. Debutează publicistic pe 15 aprilie 1932 în Revista – „SO4H2″, din Turnu Măgurele, cu poezia „Alpinism”, scrisă pe când avea 17 ani. Traduce şi publică, împreună cu Ştefan Baljalarschi, „Poemele mele” de Serghei Esenin. De tânăr, Pena şi-a creat adversităţi publicând în anul 1932 (21 de ani), texte prin care se delimitează de „exclusivismul rasei şi culturii germane”, în care-l combate pe Oswald Spengler, filosof idealist, reprezentant al antiintelectualismului şi istoric german, un critic fervent al latinităţii.
Pena îi persiflează pe legionari, în una din epigramele sale apărută în 1938 în Ziarul „Drum” si apoi în volumul „Furcile caudine” în 1939, îl ia peste picior pe A.C. Cuza, mentorul şi principalul susţinător al lui Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul Gărzii de fier: Lui A. C. Cuza// Din tinereţe n’a mai dat/O epigramă – şi-i păcat!/ Misterul? Muza i-a fugit/ Ca nu cumva pîn’ la sfîrşit,/ Uzînd de abila-i suveică / S-o scoată şi pe ea evreică.//
Anti-bolșevic convins, scria, înainte de venirea trupelor sovietice, în Revista „Păcală”, al cărei motto era: „Iar când la Patria Română/ Râvnește hidra bolșevică/ Nesățioasă și păgână,/ Ia și o armă, că nu strică!.
A fost membru al Grupării literare „Drum” din Roşiorii de Vede, asociaţie a tinerilor publicişti teleormăneni, înfiinţată în 1937 sub preşedinţia de onoare a scriitorului Zaharia Stancu, preşedinţi activi fiind Nicolae Stănescu-Udrea şi Florian Creţeanu.
Pena a creat şi s-a impus într-o perioadă tulbure (1928-1944) a istoriei României şi a Europei; etapă, însă, urmată de epoca regimului comunist – perioadă ce a dus la scoaterea lui în afara circuitului public prin includerea sa în “Fondul special – interzisi”, S, între 1945-1989. Până în 2000 nu s-a ştiut mai nimic de el. Doar epigramiştii seniori îşi mai aminteau epigramele sale în care-i creiona pe Păstorel Teodoreanu, Cincinat Pavelescu, Nicolae Iorga, Ion Minulescu, s.a.
La începutul anului 1942 poetul Pena era publicat în „Universul Literar”. Este de notorietate faptul că Palatul Universul, de pe strada Brezoianu, a fost centrul presei interbelice, „Universul Literar” fiind suplimentul celui mai popular și influent ziar din perioada interbelică, Ziarul „Universul”. În 7 martie 1942, redactorul Ștefan Baciu (1918 – 1993) îl numea pe Pena – „Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți”, „astăzi Ion Pena vine între noi cu o liră cu totul înnoită, așezându-se dintr’odată pe primul plan al poeziei tinere … versurile lui trebuiesc citite cu toată atenția. În miezul lor se sbate un poet de rasă care semnează simplu și deslușit: Ion Pena. Celelalte poezii, toate, una mai întreagă decât cealaltă. „Iată un poet!”, am exclamat către camarazii mei după ce isprăvisem lectura lor. Și nu mă înșelasem deloc: Ion Pena, acest nou poet, i-a cucerit și pe ei, prin simpla lectură, fără reverențe și fără salamalecuri. Aceasta este pecetea talentului.”
Prozatorul Constantin Stan (1951 – 2011), care era directorul secţiei de prozǎ a Uniunii Scriitorilor, în “Ziarul de Duminică”, din 28 septembrie 2001, în articolul sǎu „Un caz ciudat”, vorbește despre faptul că Pena, prin povestirea sa in doua parti, Moneda Fantazienilor – Fantazia, 1937 – februarie 1938, îl devansează pe George Orwell, autorul faimoaselor romane: Ferma Animalelor (1945) si O mie nouă sute optzeci și patru (1984).
Ion Pena a publicat și era apreciat în marile publicații bucureștene „Universul literar”, „Pǎcalǎ”, „Prepoem”, „Epigrama”, „Vremea”, Cuget Clar (Noul „Sămănător”) condusă de Nicolae Iorga în revista buzoianǎ „Zarathustra”, redactată de Ion Caraion si Alexandru Lungu, cât și în cele teleormǎnene „Oltul”, „Drum”, „SO4H2″, „Graiul tineretului țărănist”
Profesional, ca finanțist (perceptor), a funcționat timp de 4 ani și 10 luni in Banat la Sichevița – județul Caraș (1936 – 1941), ca delegat de agenție. Aici inființează Căminul cultural – „Lumina”, cu sediul in incinta Primăriei, doneazǎ cǎrți bibliotecii și împreunǎ cu sǎtenii procurǎ un aparat de proiecție. Apoi, la Domnești – Muscel, actualmente în Argeș, Pena lucrează ca agent administrativ. Aici înființează, în 1941, „Biblioteca modernă” prin care caută să satisfacă cerințele de lectură ale localnicilor, în special intelectualii comunei, precum și tineretul școlar. El este sprijinit de tineretul grupat în jurul normaliștilor Luca Ionescu și N. Ionescu. În Domnești se împrietenește cu Gheorghe Șuța, care-l și găzduiește pană la plecarea pe front. Acesta era președintele Partidului Național Țărănesc, mare industriaș și comerciant, unchiul Elisabetei Rizea din Nucșoara, Argeș, participantă activă la Rezistența anticomunistă din Munții Făgăraș, „Haiducii Muscelului”. In fapt, Gheorghe Șuța era fratele avocatului Nicolae Șuța, șeful de cabinet al președintelui PNȚ, Ion Mihalache și deputat de Muscel în Camera Deputaților. A fost susținător al Partidului Național Țărănesc, de aici și prietenia lui cu Gheorghe Șuța, președintele PNȚ din Domnești. Orientările amintite aici i-au adus – decedat fiind pe 29 iulie 1944 – in perioada 1945-1989 – represaliile sistemului care l-a inscris in „Fondul special – interzisi (S)”.
A CONSEMNAT MARIN SCARLAT – STRĂNEPOTUL SCRIITORULUI
