România traversează una dintre cele mai dificile perioade pentru sistemul energetic din ultimii ani. Seceta severă și nivelul record de scăzut al Dunării au dus la oprirea ambelor reactoare de la Cernavodă, care asigurau în mod obișnuit aproximativ 20% din producția de energie electrică a țării. În timp ce autoritățile încearcă să compenseze deficitul prin producție hidro, eoliană, pe gaze și cărbune, România a ajuns să se bazeze tot mai mult pe importuri.
Situația sistemului energetic românesc a devenit una dintre principalele probleme de pe agenda Guvernului, după ce, începând cu sfârșitul lunii iulie, ambele unități ale Centralei Nuclearelectrice de la Cernavodă au ajuns să fie oprite.
Unitatea 1 fusese oprită încă din 28 iulie, iar pe 13 august a fost oprită controlat și Unitatea 2, singurul reactor care mai funcționa la acel moment. Cauza a fost nivelul extrem de scăzut al Dunării, care nu mai permitea asigurarea condițiilor necesare pentru sistemul de răcire.
Cele două reactoare au o putere de aproximativ 700 MW fiecare și asigură, în condiții normale, aproximativ 18-20% din producția de electricitate a României.
România a ajuns să importe energie
Impactul asupra sistemului s-a văzut rapid. Datele privind funcționarea Sistemului Energetic Național arată că România a trecut de la situații în care înregistra exporturi de energie la importuri importante, după dispariția temporară a producției nucleare.
În dimineața zilei de luni, 17 august, România importa în anumite intervale peste 1.300 MW, în condițiile în care consumul depășea 5.400-5.500 MW, iar producția nucleară era zero. Este o schimbare semnificativă față de perioada în care Unitatea 2 de la Cernavodă funcționa, când România putea înregistra inclusiv momente cu excedent și exporturi de energie.
Ministerul Energiei susține însă că Sistemul Energetic Național este stabil și că necesarul de energie poate fi acoperit printr-un mix de producție internă și importuri. Problema este că absența celor aproximativ 1.400 MW de producție nucleară pune o presiune suplimentară pe celelalte capacități disponibile.
Dunărea, factorul care a schimbat situația energetică a României
Un element neobișnuit al actualei crize este legătura directă dintre seceta severă, nivelul Dunării și producția de energie. Centrala de la Cernavodă folosește apa Dunării pentru sistemul de răcire. În această vară, debitul fluviului a coborât la valori extrem de mici, iar la intrarea în țară a fost raportat un debit de aproximativ 1.370 mc/s. Pentru comparație, media multianuală a lunii august este de aproximativ 4.300 mc/s.
Autoritățile au încercat să mențină funcționarea centralei prin măsuri neobișnuite, inclusiv intervenții asupra albiei Dunării și scufundarea unor barje pentru a influența nivelul apei în zona de captare.
Măsurile au permis prelungirea temporară a funcționării Unității 2, însă scăderea în continuare a nivelului Dunării a făcut în cele din urmă imposibilă menținerea reactorului în funcțiune.
Guvernul vorbește despre un „Pact pentru Energie”
În acest context, premierul interimar Ilie Bolojan a cerut o abordare pe termen lung a problemelor din sectorul energetic. Bolojan susține că România are nevoie de un „Pact pentru Energie”, care să permită dezvoltarea unor noi capacități de producție, investiții în infrastructură și creșterea capacității de stocare. Premierul a indicat printre priorități finalizarea unor proiecte energetice importante, inclusiv centrala de la Iernut și dezvoltarea proiectului de la Mintia.
Potrivit declarațiilor sale, noua centrală de la Iernut ar trebui să fie finalizată până la sfârșitul acestui an, astfel încât să poată începe să livreze energie în sistem. Investiția este realizată în proporție de peste 90%.
Guvernul încearcă, de asemenea, să accelereze dezvoltarea sistemelor de stocare a energiei. A fost aprobată o schemă de finanțare prin Fondul pentru Modernizare, cu un buget de 160 de milioane de euro, la care se adaugă alte 80 de milioane de euro prin Administrația Fondului pentru Mediu.
De ce este importantă stocarea energiei
România a investit în ultimii ani în capacități fotovoltaice și eoliene, însă producția acestora variază în funcție de condițiile meteorologice. În perioadele cu soare și vânt, producția poate crește semnificativ, în timp ce seara, când producția fotovoltaică dispare, cererea poate rămâne ridicată.
Tocmai de aceea, autoritățile consideră dezvoltarea capacităților de stocare una dintre soluțiile importante pentru stabilizarea sistemului. Bateriile și celelalte sisteme de stocare pot permite păstrarea energiei produse în perioadele cu producție mare și utilizarea acesteia atunci când cererea crește.
Cât de vulnerabil este sistemul?
Actuala situație scoate în evidență o problemă mai veche a sistemului energetic românesc: dependența de un număr limitat de mari producători și lipsa unor capacități suficiente de rezervă și stocare. Oprirea simultană a celor două reactoare de la Cernavodă a eliminat temporar aproximativ 1.400 MW de producție nucleară.
Într-un moment în care hidrocentralele sunt afectate de secetă, România trebuie să compenseze prin alte surse și prin importuri. Situația este urmărită cu atenție și la nivel regional. România este un furnizor important pentru Republica Moldova, iar reducerea disponibilității energiei românești poate pune presiune și asupra pieței regionale. Reuters a relatat că Moldova depinde într-o proporție importantă de importurile de energie din România.
Iernut și Mintia, proiecte care pot conta în lunile următoare
În încercarea de a reduce vulnerabilitatea sistemului, autoritățile mizează pe intrarea în funcțiune a unor noi capacități de producție. Centrala de la Iernut este una dintre investițiile considerate importante pentru creșterea producției pe gaze naturale.
În cazul centralei de la Mintia, Guvernul anunță că producția de energie electrică ar putea începe în 2026. Proiectul are o capacitate de aproximativ 1.700 MW și este considerat unul dintre cele mai importante proiecte energetice aflate în dezvoltare în România.
În paralel, autoritățile încearcă să mențină în funcțiune capacități existente pe cărbune și să valorifice cât mai mult producția hidro și eoliană.
O problemă care depășește sectorul energetic
Actuala criză nu mai este doar o problemă a producătorilor de energie. Ea este legată direct de secetă, de nivelul Dunării, de industrie, de prețurile energiei și, în cele din urmă, de consumatori.
Pentru zona Brăila-Galați, situația are o relevanță suplimentară. Dunărea reprezintă una dintre principalele resurse naturale ale regiunii, iar nivelul extrem de scăzut al fluviului afectează simultan navigația, economia locală, agricultura și, indirect, producția de energie.
În cazul în care seceta și temperaturile ridicate vor continua, presiunea asupra sistemului energetic ar putea rămâne ridicată și în perioada următoare.
Autoritățile dau asigurări că România își poate acoperi necesarul de electricitate și că nu se pune problema unor întreruperi generalizate ale alimentării populației. Totuși, situația actuală arată cât de importantă este pentru România dezvoltarea rapidă a unor noi capacități de producție, a sistemelor de stocare și a infrastructurii energetice.
Criza din această vară a demonstrat un lucru pe care România nu îl mai poate ignora: atunci când Dunărea scade, nu este afectată doar navigația. Este afectată și securitatea energetică a țării.
