În urmă cu 2000 de ani filozoful, omul politic și scriitorul Publius Cornelius Tacitus spunea: “Un stat care are multe legi este un stat slab/corupt”.
Conform unei statistici alcătuită de Consiliul Legislativ, în anul 2019, în România erau în vigoare 6.898 de legi și 1.015 Ordonanțe simple ale Guvernului. Dacă adăugăm la acestea cele aproape 200 O.U.G. emise în anului 2020, cât și alte sute de legi, precum și legile de aprobare a Ordonanțelor de Urgență, putem avea tabloul aproape complet al reglementărilor legale în vigoare la zi. Este o imagine a României „sufocată” de cele peste 10.000 de acte normative care fac parte din legislația primară, toate având putere de lege, fără să luăm în calcul normele de aplicare a acestora, nenumăratele Hotărâri de Guvern, ordine de ministru, metodologii și proceduri de lucru, etc.
În acest hățiș legislativ este greu de crezut că cineva – fie chiar specializat pe un anumit domeniu – poate stăpâni și cunoaște toate prevederile legale în vigoare, având în vedere că uneori reglementările se regăsesc în diverse legi, sunt suprapuneri sau o dublă reglementare.
Dacă pentru specialiști este greu de urmărit și de interpretat toate nuanțele, pentru cetățenii obișnuiți este cu atât mai dificil.
Pornind de la această realitate, apreciez că una din prioritățile viitorului Parlament trebuie să o reprezinte revizuirea legislației actuale, amendarea și comprimarea acesteia în legi unice (coduri) care să cuprindă o reglementare completă, concisă, coerentă și ușor de aplicat într-un domeniu sau altul.
Această unificare în coduri – acolo unde este necesar și posibil – va genera accesul facil la informațiile juridice și la proceduri, o aplicare unitară și fără echivoc a legii, eliminarea paralelismelor și a prevederilor caduce.
Este necesară revizuirea și punerea de acord a prevederilor Codului Penal și a Codului de Procedură Penală, cu deciziile Curții Constituționale, având în vedere că de-a lungul timpului, circa o treime din articole (peste 150) au fost declarate neconstituționale, aceasta fiind o consecință a faptului că au fost adoptate prin asumarea răspunderii, fără a trece prin Parlament pentru dezbatere și amendare, cum tot prin asumarea răspunderii, pentru prima dată în istoria post decembristă, a fost adoptat bugetul României de către Guvernul PNL. Iată de ce consider că orice act normativ cu impact major asupra societății trebuie să fie adoptat în urma dezbaterilor parlamentare, iar instituția asumării răspunderii să fie limitată doar la situații excepționale.
Noul Parlament va trebui să dezbată și să adopte Noul Cod Administrativ, dar și să revadă unele norme din Codul Fiscal, din Codul Muncii, actualizând sau eliminând o serie de articole, păstrând însă intacte esența și elementele de predictibilitate.
Consider absolut necesară elaborarea unui Cod de Protecție a Mediului, care să cuprindă și să reglementeze problematica mediului care e prevăzută astăzi în multe legi diferite, aceasta cu atât mai mult, cu cât ne confruntăm cu noi provocări ce generează un impact major asupra sănătății oamenilor, a naturii, a mediului înconjurător în ansamblu.
Trebuie avut în vedere și faptul că în decursul anilor o serie întreagă de legi au fost modificate de zeci sau sute de ori și pe cale de consecință, multe din legile în vigoare trebuie rescrise, renumerotate sau modificate și puse de acord cu realitățile economice și sociale de astăzi, cu schimbările climatice, cu influențele globalizării și nu în ultimul rând, cu lecția aplicată de grava pandemie sanitară pe care o traversăm.
Dacă de la Revoluție și până în prezent au fost elaborate și promulgate zeci de mii de acte normative, a venit timpul ca activitatea Parlamentului și a parlamentarilor să fie măsurată și apreciată nu în numărul mare de legi, ci mai degrabă în funcție de răspunsul la noile provocări, de claritatea, concizia și efectele benefice ale întregii legislații pentru societate.
Trebuie să acceptăm realitatea că punerea în practică a unora din actele normative în vigoare este îngreunată de multe ori de normele de aplicare, norme care uneori au generat confuzii au stabilit cerințe suplimentare, multe inutile, au produs birocrație excesivă și un adevărat hățiș legislativ.
Acesta este motivul principal pentru care am militat permanent – și o voi face în continuare – pentru a avea legi clare și concise și cât mai puține norme de aplicare sau dacă se poate, deloc.
În ce mă privește, voi fi în continuare același om implicat și responsabil, așa cum am făcut-o în activitatea de parlamentar precedentă și voi promova sau susține în întreg procesul legislativ legi necesare și benefice, care să servească cu adevărat interesul general al societății românești.
Din această perspectivă, consider că este foarte important ca în noul legislativ să acceadă oameni bine pregătiți în specialitățile lor, oameni care prin competență, dăruire și seriozitate pot și trebuie să dea o nouă imagine, recredibilizând instituția Parlamentului, ceea ce va determina creșterea încrederii cetățenilor față de legislativ și așezarea acestuia pe un loc de frunte alături de puterea executivă și judecătorească.
