Psihoterapia traumei
În limbajul comun, traumă este înțeleasă că “o rană sufleteasca” și este percepută mai degrabă că o suferința ce… “trece de la sine, cu timpul”.
În realitate, poate “trece” cu timpul, dar nu trece de la șine. Dacă nu este vindecată, traumă se poate reactiva oricând (potrivit specialiștilor, chiar și după zeci de ani) așadar, lucrurile sunt mult mai profunde decât păr la o analiză superficială.
Când ne confruntăm cu o traumă, senzația pe care o percepem cel mai intens poate fi comparată cu o pierdere a identității. În interiorul nostru se află atât victimă, cât și agresorul, identitatea este confuză sau chiar respinsă, iar “eu/al meu” devine “asta” (ex: “mana asta mă supara”, nu mai spun “mana mea”).
Într-o astfel de situație, ajutorul este căutat în exterior (medic, terapeut, prieteni, rude, etc.) și sunt necesare ajustări emoționale adânci, pentru a-ți redobândi forță de a merge mai departe pe Calea Vieții.
Traumă care ne fragmentează
Gottfried Fischer și Pețer Riedesser, doi psihologi care au aprofundat domeniul psihotraumatologiei (și care au scris, printre altele, un tratat pe această temă), au definit traumă că fiind “o experiență vitală de discrepanța între factorii situaționali amenințători și capacitățile individuale de stăpânire, care este însoțită de sentimente de neajutorare și abandonare, lipsă de apărare, și care duce, astfel, la o zdruncinare de durată a înțelegerii de șine și înțelegerii asupra lumii”.
Definiția poate părea sofisticată, dar nu este chiar așa. Este complexă și acoperă întreagă arie de trăiri și reacții cu care ne-am confruntat fiecare dintre noi, atunci când am trecut printr-o situație traumatica.
Pe Calea Vindecării
Traumă dezlănțuie în noi o avalanșă de sentimente negative, furia și durerea fiind cele mai intense. Este important de știut că, în situații anormale, a avea reacții anormale, este ceva… normal. Adică, altfel spus, este foarte important să înțelegem că toate aceste stări sunt un răspuns normal al nostru la șocul produs de diferență între ceea ce a însemnat viață noastră până la momentul traumatic și ce înseamnă ea de la acel moment, încolo.
Practic, ne fragmentăm. Avem o (este o profund ce păstrează amintirile despre); o supraviețuitoare; o (cea care oferă capacitatea de sentimente de experiențele traumatizante, astfel încât -recâștige optimismul încrederea necesare).
A fi pe Vindecării nu înseamnă dispărut, ci ea nu afectează de mult.
Ceea ce-ajutat pe foarte depășească evenimentele traumatice din lor au fost evenimentele firești. se reușim ne cu noi înșine cu situație, nu grăbim procesul de vindecare.
Tot ce asigur este VINDECAREA SE POATE PRODUCE! – voie de timp de calitate, nu de timp de suferință!
Sursa: Eduard Bucureșteanu – psihoclinica.eu
Psiholog clinician & Psihoterapeut
