Izvoarele din Lacu Sărat: între mit și realitate, cu puțină nepricepere și un dram de nepăsare!
Localnicii spun că Lacul Sărat s-ar fi alimetat, încă de la începuturi, prin intermediul unor izvoare, a căror localizare s-a pierdut, în timp, din cauza nepăsării administrațiilor care au avut în întreținere atât lacul, cât și stațiunea.
Se spune că proprietăţile terapeutice miraculoase ale apei au fost descoperite cu secole în urmă de voievodul Vlad Ţepeş.
Legenda spune că Vlad Ţepeş a încercat să pedepsească mai mulţi soldaţi turci care îndrăzniseră să calce pe pământ românesc punându-i la saramură. Soldaţii otomani au fost ţinuţi în apele sărate ale lacului vreme de o săptămână, iar când Ţepeş a dat ordin să fie traşi în ţeapă în pădurea din apropierea lacului, conform obiceiului, turcii au rezistat neaşteptat de mult la tortură. Concluzia a fost că săptămâna de ‘tratament’ în saramură i-a întărit pe otomani şi, de atunci, dându-şi seama de miracol, voievodul a ordonat ca oştenii săi să îşi vindece în apele lacului trupurile şi caii răniţi în lupte.
Lacul, format pe un vechi curs al Dunării, care acum este complet izolat, este înconjurat de 70 hectare de pădure, care atenuează climatul de stepă şi constituie un plăcut loc de recreere. Adâncimea apei varia între 0,6 şi 1,80 metri, iar fundul lacului era acoperit pe întreaga suprafaţă de un nămol terapeutic, cu un grad foarte mare de mineralizare. Lacul avea o suprafaţă de 1,72 kilometri pătraţi şi o adâncime de 1,5 metri, iar datorită conţinutului ridicat de iod, rezultat în urma descompunerii anaerobe a unei specii de nevertebrate, artemia salinas, nămolul rezultat ameliora zeci de afecţiuni, motiv pentru care suferinzi din toată lumea veneau, de ani de zile, la tratament.
Principalii factori naturali de cură ai staţiunii erau: apa lacului sulfatată, clorurată, sodică, magneziană cu o mineralizare de 83,955 mg/l, nămolul sapropelic, care conţine 41% substanţe minerale şi 39 % substanţe organice, bogat în hidrogen sulfurat şi nămolul sapropelic care se extrage din lac şi are un conţinut ridicat de hidrogen sulfurat, fiind utilizat pentru tratarea unei game însemnate de afecţiuni reumatismale.
Astăzi, sub comanda ministrului Apelor și Pădurilor, Ioan Deneș, specialiștii din domeniu vor căuta să afle care este adevărata sursă de apă a Lacului Sărat.
”Sunt trei ipoteze: una sigură și două probabile. Dar, în urma studiului care urmează să fie făcut, pentru a permenentiza debitul necesar din cele două lacuri, ne va spune clar studiul respectiv, câte dintre celelalte două ipoteze probebile, sunt sigure. Este sigur că apa din lac vine în mare parte din apele pluviale. Cele probabile pot fi următoarele: poate proveni prin scurgere naturală, de pe panta generală de câmpie – de la munte, la Dunăre – și tot probabil, a treia sursă se află în izvoare, aflate pe fundul lacului”, a declarat ministrului Apelor și Pădurilor, Ioan Deneș.
Cert este că din 2009, an în care Lacu Sărat a avut primele probleme întregistrate, în ceea ce privește debitul scăzut de apă, și până în prezent, niciun ministru nu a luat măsuri concrete pentru a găsi soluții de salvare a Lacului Sărat și a stațiunii.
