În cadrul Comisiei de dialog social, managerul Spitalului de Pneumoftiziologie din Brăila, Ștefan Sînpetru, a prezentat o informare privind problemele actuale din domeniul sănătății publice și a făcut propuneri pentru optimizarea serviciilor medicale.
”În multe acte normative care iau în discuție modalități de diminuare a efortului bugetar la nivel național se pune, în mod nejustificat și profund greșit, semnul egal între spitale și instituțiile publice din administrație.
Nu contestăm nevoia de personal a instituțiilor publice din administrație dar vrem să arătăm că blocarea posturilor într-un spital, inclusiv a posturilor pentru personalul medical, conduce, automat, la imposibilitatea asigurării turelor, la imposibilitatea asigurării drepturilor de concediu (atât cele legale cât și cele negociate prin contracte colective la nivel național) și, în final, la suprasolicitare, la posibil burnout, cu creștere de risc pentru sănătatea și securitatea pacienților”, a atras atenția Ștefan Sînpetru.
La capitolul achiziții, managerul Spitalului de Pneumoftiziologie din Brăila, atrage atenția asupra prețurilor mari care se regăsesc în SICAP.
”Existența unei reglementări ineficiente în materia achizițiilor publice prin intermediul SICAP conduce la existența, în ofertele găsite acolo, a unor prețuri semnificativ mai mari decât cele de pe o piață liberă.
În fapt spitalele publice, și nu numai, cumpără prin acest mecanism, în deplină legalitate, bunuri și servicii mai scumpe decât cele achiziționate de spitalele private, care nu sunt supuse acelorași condiționări.
În același sens este greu de înțeles, dacă nu chiar imposibil, de ce spitalele private aflate în contract cu Casele Teritoriale de Asigurări de Sănătate și care decontează către acestea servicii plătite din aceeași sursă ca și spitalele publice, nu sunt supuse acelorași condiționări privind achizițiile, cel puțin în limita sumelor încasate din fonduri publice”, a atras atenția Sînpetru.
În ceea ce privește concursurile de angajare, managerul Spitalului de Pneumoftiziologie este de părere că ar trebui introduse testări psihologice care să determine capacitatea candidaților de a lucra în condiții de stres, care uneori merg până la burnout.
”O altă problemă cu care ne confruntăm este legată de faptul că legislația în materie de concursuri, în sectorul public, nu permite testarea candidaților sub aspectul capacității psihologice de a face față cerințelor de zi cu zi, în derularea activității.
În concret, pentru că formularea de mai sus poate părea prea generală, trebuie să constatăm că o asistentă care se prezintă la un concurs pentru angajare și este evaluată doar sub aspectul cunoștințelor teoretice și printr-o probă practică, de cele mai multe ori sumară, poate să nu aibă capacitatea de lucru sub stres, lucru esențial în derularea activității într-un spital, în condițiile în care oricând un pacient poate avea probleme “de viață și de moarte”.
De asemenea aceasta poate să nu aibă capacitate de empatizare sau poate să nu aibă o bună capacitate de comunicare. La fel, și în aceste situații, cel care suferă este pacientul iar cel reclamat este spitalul, căruia nu i se permite efectuarea unor teste de natura celor menționate mai sus”, a atras atenția managerul Spitalului de Pneumoftiziologie.
În final, Ștefan Sînpetru a vorbit și despre sursele de finanțare, arătând faptul că fără sprijinul administrațiilor locale, multe spitale nu ar putea funcționa:
”O altă problemă, care este de reclamat, este aceea că în actualele condiții, în care tarifele decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate sunt la nivel foarte redus față de costuri, s-a transferat către autoritățile locale sarcina de a fi coplătitor pentru acestea.
De ce fac această afirmație ? Simplu! În județul Brăila, din fericire, spitalele publice au sprijinul deplin al autorităților locale dar, nu este corect ca acestea să depindă de autoritățile locale pentru prea multe din cheltuielile cărora trebuie să le facă față.
Rolul sprijinului financiar ar trebui să aibă în vedere investiții în performanță, nu în activitatea de zi cu zi, dar ce te faci, ca spital, dacă, în condițiile în care îți realizezi integral contractul cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, sumele încasate nu iți permit să plătești și utilități, și service-uri la aparatură și multe alte cheltuieli pentru care legiuitorul a admis că te poate sprijini autoritatea căreia spitalul se subordonează. Numai că, datorită tarifelor mici decontate de Casă, acest lucru s-a transformat într-un transfer de responsabilitate incorect.
De asemenea, o categorie de cheltuieli pe care nu putem să o amintim este aceea a igienizărilor și a reparațiilor. Prin Direcțiile de Sănătate Publică, Ministerul Sănătății se asigură că într-un spital este curățenie și igienă iar pacienții au condiții hoteliere decente. Dacă ar fi ca spitalele să suporte aceste cheltuieli, din banii decontați de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, atunci ar fi puse în situații imposibile având de ales intre a fi amendate nonstop sau a se închide singure. Practic, în mod indirect, i se spune autorității locale, “vrei să ai spital, plătește”.
Nu cred că este cea mai corectă abordare în situația în care se consideră că sistemul asigurărilor de sănătate este “terțul plătitor pentru serviciile oferite de spital asiguraților săi. Ori în serviciile oferite intră și partea de condiții hoteliere. În situația actuală, în fapt, repet, autoritatea locală este privită și ea ca un terț plătitor.
Încă o dată, ca să fie limpede: nevoia de finanțare de către autoritățile locale apare inclusiv în cazul spitalelor care își realizează integral contractul și nu Casele Județene de Asigurări de Sănătate pot schimba ceva în această problemă!”
