Jantea, obraznicatura mica!
Nu stiu cum de nimeni nu s-a gandit, sa faca un pustiu de bine si sa amenajeze un cabinet psihologic in Palatul Administrativ. La cat de des se incing spiritele acolo, ar trebui sa punem toti, mana de la mana, sa le oferim un tratament alesilor nostri. Ultimul incident era cat pe ce sa se transforme intr-un film nord-coreean, din seria celor care nu sunt difuzate.
Viceprimarul Jantea, copil mic si dragalas, dar cu aspitatii inalte a sarit in cusca leilor batrani si liberali, ca de… in spatele lui erau dulaii pregatiti sa rupa jugulara. In apararea lui insa nu s-a avantat nimeni, lucrurile au degenerat, leii si-au zbarlit coama si si-au ascutit ghearele, iar din coltul lui Jantea nu se mai auzea decat un schelalait, care si ala a fost amutit, la un semn dur al primarului.
Acum stau si ma intreb, pentru toti astia tineri, care ati fost candva copii de mingi ai baronului si nu numai, chiar nu ati invatat nimic de la ei? Sunt sigura ca “promovarile” in partid se fac dupa anumite criterii si vreau sa cred ca in cazul tau nu a contat doar cotizatia la partid. Au vazut astia mai mari ceva la tine, cand ti-au oferit pe tava functia de prim-viceprimar. De ce nu vrei acum sa ne arati si noua, obraznicatura mica?
Eu recunosc ca am fost fan al PSD-ului pe vremea cand il conducea Stancu. Atunci chiar era disciplina. Nu indrazneau alesii sa ridice tonul in fata electoratului. Ca erau altii platiti sa o faca, asta este o alta poveste, insa ce s-au chinuit ei sa construiasca in Braila, se naruie in declaratii calde si negandite.
Si ce bine le mai pare liberalilor, abia asteapta sa se iveasca situatia in care sa va pierdeti cumpatul, sa uitati ca sunteti intr-o sedinta publica si sa dati drumul la porumbel. Nu era mai bine cand sedintele erau transmise in direct? Cand raposata MegaTV era pe baricade la toate evenimentele, iar cetatenii puteau sa vada, fara cenzura si editare, cam cum sta treaba in sedinte.
In final, ii recomandam domnului viceprimar sa fie mai calm, este abia la jumatatea mandatului. Mai are timp suficient pentru a ne arata de ce este in stare, fara sa ii creasca tensiunea.