Editorial semnat de Ionel Lăzărică
În romanul „Procesul” al lui Franz Kafka este relatată o interesantă parabolă a dreptății. Astfel, într-o dimensiune spațio-temporală nedefinită (proza este fantastică) undeva într-o cameră se află Dreptatea. Ușa este deschisă, dar acolo se află un paznic. Cineva vine și vrea să intre în cameră, pentru a-și afla dreptatea. Paznicul îi spune că nu are voie să intre în camera unde se află aceasta. Persoana în cauză respectă indicația și se așează cuminte pe un scaun, aflat întâmplător acolo. Paznicul se așează și el. Trec zilele, lunile și anii, de-a rândul. Cei doi îmbătrânesc și albesc. Într-un târziu, aproape muribund, cel care venise la dreptate se ridică cu greu și-i spune paznicului că vrea, totuși, să intre la Dreptate. Paznicul se ridică și el, la fel de greu, și-i răspunde celui care venise să-și afle dreptatea, că până în acel moment ar fi putut să intre, dar de acum înainte nu mai are voie să o facă, apoi îi trântește ușa în nas…
La această parabolă m-am gândit ieri, 21 martie a.c., când am aflat din media că o persoană, cadru didactic universitar, despre care se cunoaște faptul că a săvârșit o gravă abatere legată de corectitudinea academică, a fost decorată cu o înaltă distincție a statului român. Fiind vorba aici de principii, aproape că nici nu contează cine este persoana în cauză; ar putea fi oricine procedează în același fel, atunci când vine vorba de lucrări științifice.
În același timp, o altă persoană, tot cadru didactic universitar, care a înfruntat riscuri nenumărate pentru a scoate la lumină adevărul științific și a desființat două școli doctorale dovedite a avea probleme legate de corectitudinea academică, este propusă spre a fi decorată de către Președinte, de mai bine de doi ani, dar în zadar. Și timpul continuă să treacă…
Textele prezentate, cu sursele aferente, sunt edificatoare. Totuși, revenind la parabola lui Kafka, mă frământă un lucru: cine este Paznicul?
„Președintele Klaus Iohannis l-a decorat, pentru a doua oară, pe fostul ministru al Educației Sorin Cîmpeanu, care a demisionat în urma unui scandal de plagiat, pentru contribuția excepțională avută la promovarea imaginii României în rândul statelor membre ale Organizației Internaționale a Francofoniei, organizație din care i s-a cerut demisia în trecut, având în vedere acuzațiile de plagiat.(….) Nu este pentru prima dată când Sorin Cîmpeanu este decorat de președintele Klaus Iohannis. În 2019, Cîmpeanu a fost decorat cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de cavaler pentru pentru contribuţia excepţională avută la dezvoltarea şi modernizarea învăţământului românesc. Sorin Cîmpeanu a demisionat din funcția de ministru al Educației în septembrie 2022, în urma dezvăluirilor că acesta ar fi plagiat, conform unei investigații publicate de jurnalista Emilia Șercan.”(Sursa: https://www.hotnews.ro/stiri-esential-26990250-iohannis-decorat-din-nou-sorin-cimpeanu-fostul-ministrul-educatiei-primit-ordinul-national-steaua-romaniei-grad-ofiter.htm)
„Având acest succes cu Charlie Ottley, de care până în prezent știau doar cei avizați, m-am gândit să propun decorarea unui alt jurnalist, de data aceasta o femeie, respectiv Emilia Șercan. În mesajul trimis de Administrația Prezidențială, referitor la Charlie Ottley, în mod fals se spune salutăm susținerea inițiativei și nu salutăm inițiativa (am dovezi în acest sens). Revenind la Emilia Șercan, această Doamnă a jurnalisticii românești, deși a fost criticată și acuzată în fel și chip, a reușit să demaște în multe cazuri impostura academică și să desființeze două școli doctorale, care susțineau această impostură. La un moment dat a primit și amenințări cu moartea, mediatizate, toate acestea fiind motive pentru care am hotărât să o propun spre decorare Președintelui. Ca și în cazul lui Charlie Ottey, lucrătorii din Administrația Prezidențială mi-au sugerat că propunerea mea trebuie să fie contrasemnată de ministrul Culturii sau de cel al Educației. Am trimis propunerea mea celor două ministere, care mi-au confirmat primirea, dar și faptul că au trimis-o la rândul lor, contrasemnată de ministrul de resort, Administrației Prezidențiale. Deși au trecut aproape doi ani de atunci, încă aștept să aflu, probabil din presă, ca și în celălalt caz, vestea că jurnalista cu pricina a primit o înaltă distincție a statului român; cred că o merită cu prisosință. Oare cineva se teme de această doamnă? Și dacă răspunsul este afirmativ, care sunt argumentele acestei temeri?..(Sursa: https://jurnalbr.ro/editorial/cui-i-e-frica-de-emilia-sercan/)
Cu mulți ani în urmă, urmărind o piesă de teatru de televiziune, în monologul unuia dintre „monștrii sacri” ai scenei noastre, actorul Radu Beligan, la un moment dat se făcea referire la istoria matematicii. Dacă-mi aduc bine aminte, fragmentul acela era cam așa: ”Cu 2000 de ani în urmă, Euclid a descoperit că, printr-un punct exterior unei drepte, se poate duce o singură paralelă la acea dreaptă. Ulterior, s-a stabilit că două drepte paralele nu se întâlnesc niciodată. Mai târziu, matematicienii s-au înduioșat de soarta celor două paralele singuratice, și au admis că ele se pot întâlni, la infinit…”
