Tăiatul porcului. Tradiții și obiceiuri de Ignat!

În fiecare an, pe 20 decembrie, în România se sărbătorește Ignatul, ziua în care este permisă o singură activitate: tăierea porcului, urmată de sortarea și prepararea specialităților pentru apropiatele sărbători de Crăciun, dar cele mai multe sacrificări au loc atunci când oamenii reușesc să se adune și găsesc timpul necesar pentru a tăia grăsunul conform obiceiurilor.

Denumirea de Ignat vine de la Sfântul Ignatie Teoforul, episcop de Antiohia și martir al Bisericii care este unul din cei mai de seama părinți apostolici.

În ajunul tăierii porcului de Ignat, în unele regiuni ale țării se păstrează obiceiul de a fierbe grâu în fiecare casă, grâu pe care stăpânul casei trebuie să-l tămâie și să-l binecuvânteze. Toți ai casei trebuie să mânce din acest grâu, iar ceea ce rămâne se aruncă dimineața la păsări. Numai așa vor fi cu toții feriți de necazuri și supărări.

Bărbaţii sunt cei care se ocupă de sacrificarea animalului, iar tradiţia cere ca acela care taie porcul să fie un om curat, care înainte de sacrificiu trebuie să meargă la Biserică, să se spovedească, părintele iertându-i şi păcatul uciderii porcului. De asemenea, conform vechilor ritualuri, e necesar ca şi gospodăria să fie sfinţită înainte de sacrificare.

Conform obiceiului, sacrificarea porcului nu poate fi începută înainte de ivirea zorilor şi nici nu poate depăşi apusul soarelui. Tăierea trebuie să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina poate ţine la distanţă, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice.

Există credinţa că femeile, mai miloase din fire, nu trebuie să participe sacrificiu, deoarece se spune că animalul nu poate muri, rolul lor începând din momentul în care carnea ajunge spre preparare în bucătăria gospodăriei. Conform altor credinţe, participarea oamenilor miloşi la ritual trebuie evitată şi fiindcă se spune că în caz contrar, carnea porcului nu va fi gustoasă.

Un alt obicei arată că, după ce este gata de pârlit, trebuie să se pună un pled peste porc pe care să se urce cei mici, să se veselească, pentru ca porcul să fie mâncat cu poftă.

După tranşarea şi sortarea cărnii, se pregăteşte „pomana porcului”, pentru toţi cei care au ajutat sau doar asistat la tăierea porcului. Felul de mâncare tradițional este obținut prin prăjirea bucăților de carne (bucăți de mușchi, ficat, slănină, coastă, falcă, reprezentând toate părțile animalului sacrificat) în grăsime. Se mănâncă în picioare și alături de mâncare se servește cu mămăliguță, murături asortate, alături de, bineînţeles, țuică tradițională sau palincă.

Express Your Reaction
Like
Love
Haha
Wow
Sad
Angry