Comunicat de presă
Primarul Marian Dragomir, despre care spuneam cu ceva vreme în urmă că asfaltează fără discernământ, nu contează că este şosea de centură sau stradă cu valoare patrimonială, are în plan să transforme Brăila istorică într-un oraş fără identitate, monoton, de sorginte comunistă.
După ce a rezistat fără probleme peste 100 de ani şi ar mai fi rezistat alte câteva sute de ani, dacă ar fi fost reaşezată corespunzător, piatra cubică din granit de pe strada Plevnei şi-a găsit sfârşitul subit sub administraţia Dragomir.
Fără nicio urmă de regret sau de respect pentru istoria locală, Dragomir a îngropat sub strat de bitum întreg granitul care se găsea aici şi care oferea străzii un farmec aparte şi amintea de Brăila de altădată. De aceeaşi soartă cruntă a avut parte, cu câteva luni în urmă, şi Drumul Căruţaşilor, realizat de primii negustori care au ridicat Brăila în urmă cu un secol.
Construite piatră cu piatră, cu simţ de răspundere, pentru că în anul 1909, inginerul şef al oraşului Brăila a trecut în caietul de sarcini obligaţia ca piatra cubică să aibă forma regulată paralelipipedică şi toate cele şase feţe bine cioplite, pentru a putea fi întoarse şi întrebuinţate în timp pe toate laturile, aceste străzi din Brăila pavate cu granit au dispărut astăzi fără urmă.
În timp ce străinii sunt mândri de faptul că au străzi pavate cu piatră cubică, plătind bani grei pentru granitul negru-albăstrui, primarul Dragomir îşi permite să ignore valoarea lui patrimonială inestimabilă şi să toarne smoală încinsă peste istoria de peste 100 de ani a Brăilei.
Şi pentru ca sfidarea brăilenilor să fie şi mai mare, Dragomir declară public, în bătaie de joc, că ‘el nu a trăit în acele vremuri când s-au construit străzile din granit, pentru a şti unde se află Drumul căruţaşilor, şi că, dacă cineva plânge după această comoară patrimonială, o va găsi în siguranţă peste 400 de ani, sub asfalt’.
Să iei în derâdere un oraş istoric, pavat cu acest granit, cu care alte oraşe ale lunii se mândresc, asta da viziune a administraţiei Dragomir, care visa, în urmă cu ceva vreme, la titlul de capitală cultural europeană pentru Brăila. Acum că a rezolvat străzile cu piatră cubică, Dragomir poate trece la vopsitul statuilor din oraş şi la cimentuirea hrubelor din Centrul Istoric, pe acelaşi principiu, că ‘istoria se conservă mai bine, dacă nu e la vedere’, dar să lase vorbă ultimului turist să stingă lumina atunci când părăseşte Brăila.
Înţelegem că ambiţia lui Dragomir este aceea de a stabili un record la asfaltare, pentru a acoperi tot ceea ce n-a făcut predecesorul său, tutorele Aurel Simionescu, în anii cât a fost primar al Brăilei. Unul nu a făcut mai nimic, iar altul face acum exces de zel, împroşcând toată Brăila cu smoală încinsă, pentru a da de lucru fabricii de bitum aflate la marginea oraşului.
Şi, pentru că tot asistăm la inundaţii de străzi în ultima vreme, ar trebui să se ia în calcul faptul că o stradă pietruită nu se inundă niciodată, există rosturi între pietre pe unde se scurge apa. Străzile pietruite rezolvă natural această problemă, pentru că apa se scurge în sol şi nu suprasolicită sistemul de canalizare. În plus, piatra nu va radia niciodată căldură, aşa cum o face asfaltul. Asfaltul se încălzeşte foarte tare, iar aerul devine irespirabil, în timp ce piatra are o inerţie termică mult mai pronunţată. Plus că din piatră nu se degajă compuşi volatili chimici, acel aer toxic, pe care noi îl numim “miros de asfalt”.
