Mediul de afaceri din România primește încă o veste care nu contribuie nici la încredere, nici la stabilitate. Miercuri, Senatul a respins propunerea legislativă care prevedea reducerea impozitului pe dividende de la 16% la 8%, cu 24 de voturi pentru, 17 împotrivă și 53 de abțineri.
Miza nu este doar procentul unei taxe, ci felul în care statul își tratează contribuabilii care investesc, își asumă riscuri, creează locuri de muncă și încearcă să mențină afacerile pe linia de plutire într-un climat economic tot mai dificil.
Impozitul pe dividende a fost majorat la 16% începând cu 1 ianuarie 2026, după modificările fiscale promovate de Guvernul condus de Ilie Bolojan. Acum, tentativa de a reveni la o cotă de 8% nu a trecut de Senat, iar antreprenorii continuă să suporte o fiscalitate ridicată, fără să aibă garanția că regulile jocului nu se vor schimba din nou.
Abținerile au blocat reducerea taxei
Votul a scos la iveală diferențe de poziție între partidele parlamentare, dar și o problemă familiară în politica românească: acordul de principiu nu se transformă întotdeauna în decizii concrete.
Parlamentarii AUR, inițiatorii propunerii, au susținut că majorarea impozitului a încurajat păstrarea banilor în interiorul firmelor, în loc ca aceștia să fie distribuiți și reinvestiți în economie. Aceștia au invocat inclusiv exemplul Bulgariei, unde impozitul pe dividende este de 5%.
Reprezentanții PSD s-au declarat favorabili reducerii taxei, însă au considerat că o cotă de 10% ar fi mai potrivită decât cea de 8%. În loc să susțină proiectul, parlamentarii social-democrați s-au abținut.
USR a apreciat că ideea reducerii impozitului merită luată în calcul, dar a invocat necesitatea unei analize a impactului asupra bugetului și a unei discuții cu Ministerul Finanțelor. Și parlamentarii UDMR s-au numărat printre cei care s-au abținut.
PNL a votat împotriva propunerii, susținând că reducerea impozitului pe dividende ar trebui corelată cu o eventuală reducere a impozitului pe profit. Cu toate astea, doi senatori PNL au votat pentru, printre care și Petrea Dorin Silviu.
În final, propunerea a fost respinsă. Cu alte cuvinte, deși există argumente pentru reducerea poverii fiscale și chiar partide care admit că o asemenea măsură ar fi utilă, soluția concretă a rămas blocată în calcule politice, rezerve bugetare și poziționări de partid.
Antreprenorii au nevoie de predictibilitate, nu de experimente fiscale
O firmă nu poate funcționa pe baza declarațiilor politice și nici nu își poate construi planurile de investiții în funcție de ce majoritate se formează într-o anumită zi în Parlament.
Antreprenorii au nevoie să știe de la începutul anului ce taxe vor plăti, ce reguli li se aplică și cât din profitul obținut prin munca și riscurile asumate le va rămâne la dispoziție. Au nevoie de stabilitate pentru a putea decide dacă angajează oameni, cumpără echipamente, își extind activitatea sau păstrează bani pentru perioadele dificile.
Când fiscalitatea se modifică frecvent, iar măsurile de reducere a poverii fiscale sunt amânate sau respinse, efectele nu se limitează la bilanțurile companiilor. Sunt afectate investițiile, consumul, locurile de muncă și, în cele din urmă, veniturile bugetare pe care statul încearcă să le protejeze.
Desigur, orice reducere de taxe trebuie analizată și din perspectiva bugetului public. Însă invocarea impactului financiar nu poate deveni un răspuns universal care închide orice discuție despre sprijinirea economiei. La fel de important este să fie evaluat costul menținerii unor taxe ridicate: investiții abandonate, capital retras din circuitul economic și firme care își reduc activitatea.
Statul nu poate cere permanent mai mult de la mediul privat fără să ofere, în schimb, un cadru fiscal stabil și măsuri credibile pentru dezvoltare.
Multă prudență la vot, puține soluții pentru economie
Respingerea proiectului nu înseamnă că reducerea impozitului la 8% ar fi fost, în mod automat, cea mai bună soluție. Înseamnă însă că Parlamentul nu a reușit să transforme discuția despre povara fiscală într-o decizie care să ofere mediului de afaceri o perspectivă clară.
PSD consideră că 10% ar fi mai potrivit, USR cere analize suplimentare, iar PNL condiționează reducerea de alte modificări fiscale. Fiecare partid își prezintă propriile argumente, însă antreprenorii rămân cu aceeași întrebare: când vor vedea măsuri concrete care să le ușureze activitatea?
Nu este suficient ca politicienii să declare că susțin firmele românești. Sprijinul real înseamnă reguli fiscale previzibile, reducerea birocrației, acces mai ușor la finanțare și politici care să încurajeze investițiile, nu să le descurajeze.
Într-o economie în care multe companii își calculează atent fiecare cheltuială, predictibilitatea nu este un privilegiu cerut de antreprenori, ci o condiție esențială pentru supraviețuirea și dezvoltarea afacerilor.
Iar când vine vorba despre taxe, contribuabilii nu au nevoie doar de explicații despre ceea ce nu se poate face. Au nevoie să vadă și ce sunt dispuși, concret, să facă aleșii pentru ca economia privată să poată crește.
Deocamdată, reducerea impozitului pe dividende a picat la vot. Nota de plată a incertitudinii fiscale rămâne însă în sarcina celor care încearcă să țină afacerile în viață.
