Maria Ungureanu a fugit din Ucraina împreună cu fetele, nepoții și strănepoții, în momentul în care satul în care locuiau, în apropiere de Odesa, a început să fie bombardat.
Una din fetele dânsei este în scaun cu rotile, iar o nepoată, însărcinată în luna a cincea. Nu au stat pe gânduri, au adunat copiii și au plecat. A lăsat în urmă un băiat și doi nepoți care acum luptă pentru apărarea Ucrainei.
”Am fugit când au început bombardamentele. Au tras din avioane și lumea fugea în toate părțile, căutau să se ascundă în școală, în spital. Am lăsat tot în urmă, gospodăria noastră, găinile, rațele… am luat doar ce vedeți pe mine”,
povestește Maria Ungureanu, cu lacrimi în ochi.
Cel mai dureros lucru din acest război, spun ele, este faptul că sunt omorâți copii nevinovați. Femeile povestesc cum rușii le-au bombardat satul fără să existe vreun obiectiv militar în zonă. Pur și simplu s-au trezit cu soldații ucraineni care le-au evacuat, după care au urmat bombele. La momentul interviului nu știau dacă casele lor mai există și tot ceea ce au lăsat în urmă.
Ajunsă la 76 de ani, bunica Maria nu speră să se mai întoarcă în Ucraina. Vor merge cu copiii în Germania, la rudele pe care le au acolo. Din păcate nu au bani de drum și speră ca cineva să-și facă milă de ele și să le ducă peste hotare.
Cu lacrimi în ochi, bunica Maria și-a chemat strănepoții să vină în România cât mai repede, ca să nu fie uciși. Sunt o familie numeroasă și nu a apucat să ia legătura cu toți. Nu știe dacă cei pe care i-a lăsat în Ucraina au reușit să fugă.
Bătrâna ne-a povestit că nu se aștepta să fie primită cu atâta ospitalitate în România. Au crezut că, odată ajunse la graniță, vor fi abandonate.
”Noi, flămânzi! Și noi am mâncat borș așa de bun! Spasiba!”,
le-a mulțumit Maria Ungureanu, cu lacrimi în ochi, celor care au ajutat-o.
Una din fetele Mariei Ungureanu, suferă de un handicap locomotor. Elena este nevoită să-și petreacă viața într-un scaun cu rotile. Cu toate astea, a fost ajutată de familie să fugă din Ucraina. Întrebată ce părere are de acest război și de invazia rușilor, femeia a declarat:
”Nu știu ce au rușii cu noi, dar consider că Putin este un al doilea Hitler. Nu știu cum ne consideră ei frați, dacă acum au început să împuște și copii. În fiecare noapte ne culcăm și nu știm dacă ne mai trezim dimineața. Ne rugăm în fiecare zi la Dumnezeu să-i salveze pe ucraineni”.
Femeile spun că situația în Ucraina este tragică. Nu se mai găsesc alimente, oamenii nu au ce să mănânce și sunt tot timpul speriați de bombele care cad fără încetare.
Ucrainencele au fost cazate în comuna Viziru, unde primarul Ana-Cornelia Măcrineanu și-a dat tot interesul ca femeile și copiii pe care îi găzduiește să beneficieze de condiții excelente de cazare.
Reportajul a fost realizat cu ajutorul translatorului Tatian, care este refugiat la rândul său în comuna Viziru. Tatian este cetățean român, iar războiul l-a surprins când se afla în țară. În Ucraina are o soție și un copil pe care încearcă să-i aducă lângă el.
