În spiritul încercării de a opri timpul a lui Faust, din opera omonimă a lui Goethe, zilele trecute, elevii claselor a XII a, din cadrul Liceului Teoretic ”Panait Cerna” , au susținut festivitatea de absolvire a cursurilor liceale. În prezența părinților și apropiaților, la fel de emoționați, cei în cauză au rostit jurământul menit să-i lege de-a pururi, de cele trăite de-a lungul celor patru ani de liceu. Legământul rostit de absolvenți se pare că a devenit o tradiție a acestei instituții de învățământ, care se bucură de un oarecare prestigiu, dacă ar fi să ne referim la rezultatele obținute de elevi nu doar în procesul de învățământ, ci și la competițiile județene sau naționale.
În această atmosferă cu robe, flori, lacrimi, zâmbete și fotografi, unii absolvenți au ținut să-și exprime sentimentele pe care le încercau acum, în pragul ultimelor momente petrecute, în calitate de elevi, cu colegii și profesorii din liceu.
”Entuziasmul, timiditatea, pasiunea, fericirea, recunoștința, uneori chiar și tristețea și regretul sunt sentimentele care stau la baza vieții mele de tânăr licean. Pe parcursul celor patru ani de liceu, atenția mea a fost întotdeauna fixată pe învățat și pe transformarea mea într-o persoană foarte educată. Am participat la multe activități extracurriculare, pentru a-mi îmbunătăți abilitățile și chiar pentru a descoperi unele noi, dar și pentru a dobândi o educație care nu poate fi realizată în nicio instituție de învățământ sub rigorile regulamentului acesteia. Am legat prietenii care, cu siguranță, vor rămâne la fel de strânse și odată cu trecerea timpului, și cel mai important, am creat persoana care sunt astăzi, iar acest lucru nu ar fi fost posibil fără sfaturile profesorilor și lucrurile pe care aceștia ni le-au împărtășit nouă, elevilor, în toți acești patru ani. Sfaturile și povestirile profesorilor, care au o experiență de viață mult mai vastă decât noi, elevii, alături de materiile pe care aceștia ni le-au predat cu pasiune, au ajutat la formarea noastră de elevi, viitori studenți, oameni intelectuali, dar mai ales la formarea noastră ca oameni” – Florinel Sârbu, clasa a XII a A.
”Este aproape de neimaginat cum trecerea timpului poate face, din niște copii cu visuri mari, oameni maturi. Toți acești patru ani am crezut că vor dura o eternitate, însă abia acum am realizat că aveau să dureze doar o clipă. Liceul, pentru mine și pentru mulți dintre colegii mei reprezintă locul unde am trecut prin emoții inedite, primele prietenii adevărate, primele iubiri…., dar și locul unde amintirile se înrădăcinează cu putere și emoție în noi. Viețile noastre și-au clădit baza între aceste ziduri, deși timpul, crunt ca de obicei, a sunat pentru ultima dată clopoțelul pe holurile noastre” – Daniela Ignat, clasa a XII a B.
”Timp de patru ani am fost elevă la Liceul Teoretic ”Panait Cerna”, din Brăila. Iar în acest moment, mă adresez dumneavoastră ca proaspătă absolventă, care trebuie să se despartă de adolescența ei și să pășească pe drumul maturizării. Pentru mine, ”Panait Cerna”, a fost mai mult decât un liceu. Am pășit pe poarta liceului în toamna lui 2018, și mărturisesc cu sinceritate că niciodată nu voi putea uita acest moment. Singură, într-o mulțime de oameni total necunoscuți, căutându-mi plină de anxietate viitorii colegi, clasa și dirigintele. Mă încercau atâtea sentimente contradictorii – de la anxietate la curiozitate, de la entuziasm la neliniște. Era o nouă etapă în viața mea, pe care îmi doream să o experimentez cu bine și să am ce învăța din aceasta. Prima întâlnire cu noii mei colegi a fost, de asemenea, marcantă. Am descoperit noi stiluri de adolescenți, care însă ascundeau aceleași sentimente. Toți eram boboci. Toți aparțineam Liceului Teoretic „Panait Cerna”, iar asta a fost principalul lucru ce ne unea într-un colectiv. Clasa a IX-a a fost, pentru mine, cea mai marcantă, pentru că, în acel an am început să mă descopăr pe mine. Ca mai apoi, în anii ce au urmat să mă formez drept persoana care sunt în acest moment prezent al existenței mele. Clasa a X-a a fost un an surprinzător, uneori până la cutremurare. Nu numai viața noastră de liceeni a luat o mare întorsătură, ci viața întregii lumi. Abia acomodată cu liceul, colegii, profesorii, a venit pandemia care m-a schimbat la 180 de grade. A trebuit, împreună cu domnii profesori să experimentăm mediul online și să ne adaptăm lui. A trebuit să facem față și am făcut! A fost o perioadă grea, însă prin care am trecut cu brio, datorită domnilor profesori care ne-au sprijinit, înțeles și ajutat necondiționat. Trecând peste clasa a XI-a, în care, mediul online a persistat în profunzime, m-am trezit în clasa a XII-a. Nici nu vă imaginați ce șoc am avut când am conștientizat că este ultimul meu an de liceu. Totul a trecut mult prea repede, și nimic din tot ce a fost nu se mai întoarce. Însă, un lucru e cert: ultimul an de ”Cerna”, a fost cel mai bun an! Abia în acest an am realizat cât de multe oferă oamenii ce alcătuiesc acest liceu! Ce profesori bine pregătiți avem, ce implicare și devotament. Anul acesta am înțeles că ”Cerna” este un liceu deosebit și că niciodată nu voi regreta că a fost prima mea alegere pe lista de licee după Evaluarea Națională. Nu regret o clipă tot timpul petrecut aici, cu profesorii mei, care mi-au devenit familie, cu colegii cu care am petrecut clipe de neuitat! Nu voi uita copacul devenirii noastre, plantat în curtea liceului, la inițiativa domnului profesor de filosofie. Dar,mai ales, nu voi uita jurământul făcut în această curte și la absolvire! Jurământ care mi-a ajuns până la suflet și care va rămâne mereu acolo! Jur că mă voi întoarce la liceul adolescenței mele, care timp de patru ani, mi-a devenit ”acasă”. Stimați profesori și dragi colegi, vă mulțumesc pentru toate momentele unice oferite! Vă mulțumesc că alături de dumneavoastră am reușit să cresc și să visez ! Astăzi, îmi iau rămas bun, dar mereu va exista o dulce revedere!” – Andreea Barbu, clasa a XII-a C.
”Îmi aduc aminte că, înainte de a începe liceul, părinții îmi spuneau: “Anii de licean sunt cei mai frumoși”. Nu am fost de acord inițial, însă, acum, la sfârșitul clasei a XII-a, mă cuprinde nostalgia și regret că au trecut anii aceștia, pe care nu o să-i mai repet niciodată. Deși cei doi ani, din cei patru petrecuți în pandemie, au fost foarte diferiți de cum am prezis la început, liceul m-a învățat mai mult decât mă așteptam. Pe lângă cunoașterea unor personalități ale literaturii, istorici, formule, termeni ai științelor exacte, am remarcat mai multe lucruri. Spre exemplu, nu o să uit niciodată sfaturile oferite de doamna dirigintă ca să putem înțelege, cu adevărat, societatea în care trăim. Dumneaei a fost mai mult decât profesoară sau diriginte, a fost dovada faptului că există oameni cu intenții bune. Mai mult, am cunoscut persoane noi, am legat prietenii, care, sper, să învingă cursa împotriva trecerii timpului, deoarece fiecare persoană din clasă a contribuit la formarea personalității mele actuale. Cu bune, cu rele, am fost un colectiv darnic și empatic, și am petrecut patru ani minunați împreună, ajungând să fim precum o familie. Iar această familie va rămâne în amintirea mea, împreună cu profesorii care ne-au ajutat și ne-au oferit mii de încurajări. Astfel, pot zice, într-adevăr, că acești patru ani au fost memorabili și nu o să-i uit niciodată” – Cristiana Aldea, clasa a XII a D
”Am rostit împreună cu elevii jurământul absolvenților, și cred că emoțiile lor nu au fost mai mari decât ale mele. Împărtășim, de fiecare dată, cu elevii noștri aceleași emoții de final; aceste trăiri fac parte din condiția cadrului didactic, și totuși nu ne obișnuim niciodată cu plecarea lor. Mă bucur că am depășit împreună dificultățile perioadei, au obținut rezultate bune la simulările examenului de bacalaureat, și le doresc îndeplinirea tuturor idealurilor, așa cum, în jurământ, s-au angajat să o facă”, ne-a declarat prof. Veronica Picuș, directorul unității școlare
Redactor – Ionel LĂZĂRICĂ
